Despartirea

1.5K 26 4
                                    

Vara era pe sfarsite. El trebuia sa plece la facultate, eu ramaneam aici. El sigur va intalni alte fete, eu voi intalni doar acele vise spulberate. Frumos, imi placea contrastul dintre noi. Oricum nu era corect daca il rugam sa-mi ramana alaturi. Eram prea egoista. Trebuia sa-l las sa-si gaseasca drumul in viata. Asa am decis.

Chiar daca ma durea, chiar daca stiam ca fericirea mea va lua sfarsit in urmatoarele ore, nu puteam da inapoi. L-am sunat:

- Alo? Josh?

- Da, Chris. Zi.

- Vreau sa ne vedem mai tarziu. Se poate?

- Sigur. S-a intamplat ceva? Pari serioasa.

- Vreau sa vorbim despre ceva important.

- Bine. Cum spui tu. Ne vedem in jumatate de ora. Te iubesc.

- Ok. Pa pa…

Era pentru prima data cand imi luam la revedere fara sa ii spun ca il iubesc sau ca il sarut. Trebuia sa ma obisnuiesc cu ideea si in plus ce naiba ii voi spune? “Scuze, Josh, eu chiar am tinut la tine, dar trebuie sa ne despartim pentru ca tu pleci?” La naiba! Suna ca si cum as fi dat vina pe el, cand eu eram cea care rupea totul. Imi venea sa ma omor. Oricum la ce bun?

Am ajuns inaintea lui. Am ajuns in acelasi parc, ma dadeam in acelasi leagan ca primavara trecuta. Ma gandeam, voiam sa imi aleg cu grija cuvintele, dar cred ca voi izbucni si voi spune tot ce cred. Mi-era atat de greu, dar ma eliberam de griji, de emotii.

- Ai venit mai devreme.

- Mda. Uite , aa.. in curand vara se termina, toamna vine, tu vei merge la facultate, eu la scoala. Vei avea alt drum in viata, vei fi departe de mine si eu de tine.

- Vrei cumva sa spui ca trebuie sa ne… si-a scuturat capul in semn de dezaprob.

- Da. …despartim. Tu probabil vei cunoaste alte fete, iti vei asigura un viitor acolo si poate nu te vei mai intoarce.

- Termina cu prostiile! Mereu voi fi langa tine. Si poti veni la mine de cate ori vrei sau vin eu la tine. Ce daca voi merge la facultate? Nu te pot uita.

A vrut sa ma sarute.

- Nu. L-am indepartat. Nu intelegi, desi cred ca am fost destul de clara. Si chiar daca ne-am putea vedea, relatia se va raci si in plus, la anul si eu voi termina si voi pleca. Cel mai bine ar fi sa ne vedem de vietile noastre, separate.

- E vorba de altul?

- Ai innebunit? Ti-am dedicat fiecare zi din viata mea de cand suntem impreuna, fiecare clipa petrecuta cu tine parca era ca in Rai, si tu imi aduci vorba de altul?

Adevarul era ca ma gandeam si la celalalt, la primul, si ma simteam putin usurata ca eram din nou libera, dar ma durea sa-l vad asa pe Josh. Ce om devenisem! Ii raneam pe cei din jur si pe mine. Incepeam sa ma urasc.

- Oooh… fie cum zici tu. Iti voi respecta decizia, chiar daca ma arde pe dinauntru. Nu credeam ca se va termina asa curand, in felul acesta.

- Imi pare sincer rau…

Imi venea sa intru in pamant. Nu stiam la ce reactie sa ma astept din partea lui. Ma simteam ca o nenorocita. Si am inceput sa suspin. M-a luat in brate.

- Hei, nu mai plange. Chiar daca ma doare nu pot renunta la tine. Ramanem prieteni ?

- Tu ma intrebi asta cand eu ar trebui sa o fac? Esti o persoana minunanta. Sigur vei gasi pe cineva care te merita. Si da, vreau sa ramanem prieteni. Multumesc!

L-am strans cat de tare am putut in brate.

- Vrei sa ne petrecem ultima dupa – amiaza ca doi prieteni buni? Maine voi pleca la camin sa vad cum e si probabil voi ramane acolo.

- Asa de repede? Haide. Fa-ma sa-mi amintesc aceasta zi mereu. Ma rog, partea frumoasa.

Si am ras amandoi. Ne-am bucurat de ultima dupa-amiaza impreuna ca doi copii, ca doi prieteni, ca doi frati…

Jurnal de viseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum