Love is dangerous //Book one and two

Goodbye

Apropo! Daca sunteti pe telefon, puteti comenta la pasaje, deci nu ezitati sa o faceti, m-ar bucura sa vad ce ganditi 3

"Mhm" o voace groasa ma face sa tresar, intorcandu-mi rapid capul spre usa.Aproape am cazut pe jos, picioarele inmuindumi-se instantaneu, palmele incepand sa-mi transpire iar in minte sa-mi apara din nou acea furtuna de emotii si retrairi care se face simtita de fiecare data cand il vad.

"Ce faci aici?" Vocea mea e moale iar cuvintele imi ies necontrolabil din gura. Efectul sau asupra mea este impresionant de enervant.

"Daca ai venit sa-i strici nunta mamei sa sti ca mai bine ti-ai vedea de viata Niall si ai pleca imediat din casa asta. Nu esti bine venit in acest moment aici." ma reped sa trag concluzii inainte ca blondul sa specifice de ce dracu e aici, de altfel nespunand nimic pana acum." Pleaca te rog, lasa-ma sa ma bucur de ziua de maine si lasa-ma sa ma bucur de fiecare clipa pe care o mai am de acum in colo in viata. Nu ma mai seca si nu mai distruge lucrurile la care tin."

Pe fata blondului nu se observa nici o emotie, sentimentele sale fiind greu de descifrat in acest moment. Incet, incet, pe chuipul sa a rasarit un ranjet imens, urmat de un ras batjocoritor si o serie de priviri intense intre noi doi.

"Nu am venit ca sa fac tot ce ai enumarat tu mai sus. Pe bune Faith, asa ma cunosti tu pe mine? Defapt, nu raspunde."

"Atunci ce vrei?"

"Sti deja ce vreu." ranjeste. "Si nu vreau sa plec pana ce nu voi obtine acel lucru."

Am in inghitit in sec la auzul cuvintelor sale, deja stiind ce vrea si fara ce nu vrea sa plece de aici. Mai exact fara cine.

"Nu." soptesc. "Nu te voi lasa sa faci asta. Sa te apropii iar de mine ca sa ma prinzi in capcana ta. Nu-ti dai seama Niall, ca ne invartim intr-un cerc continu, fara final, toate intamplerile petrecandu-se iar si iar si iar, ajungand din nou unde am plecat. Nu mai vreau sa fiu in asta, nu mai vreau sa fiu fericita ca apoi sa-mi para rau ca am fost, nu te mai vreau pe tine in viata mea daca asta ar insemna sa pot trai linistita, fara ca in fiecare zi sa ma intreb cum ar fi fost sa fi langa mine. Nu mai vreau Niall, nu mai vreau."

Vocea mi-a scazut pe parcursul evadarii gandurilor mele, ajungand la un ton molesit si sacadat, intrerupt uneori de mine pentru a-mi sterge lacrimile care,normal, au aparut imediat. Niall nu mai zambea acum, insa ma privea cu o expresie serioasa, ganditoare chiar, incercand sa prelungeasca aceste clipe infernale si sa ma aduca pe mine in pragul nebuniei.

"Cum ar fi fost atunci?" raspunde cu o alta intrebare, facandu-ma sa ma incrunt. Nu stiam la ce se refera, nu-mi dadeam seama cum poate fi atat de linistit sau cum a putut ignora tot ce i-am spus mai devreme. Aproape ca mi-a venit sa-i urlu in fata, sa-l lovesc, sa-l dau afara in suturi, sa-i spun ca il urasc, dar cu ce folos sa fac toate astea daca nimic nu ar fi adevarat.

"Poftim?" murmur neincrezatoare.

"Cum ar fi fost daca as fi plecat definitiv din viata ta?"

Si atunci am realizat. Este o diferenta mare in a urî pe cineva, in al iubi si a nu putea traii fara el. Este o diferenta de la cer la pamant. Poti urî pe cineva dar sa nu poti trai fara acea persoana, poti iubi pe cineva si sa nu poti locui fara acea pesoana. Diferenta este ca indiferent daca il iubesti sau urasti, odata ce poti sa-ti continui viata fara el sau ea, toate sentimentele s-au evaporat, toata iubearea si ura s-a risipit in amintiri, iar uitarea isi va face loc in mintea voastra, ajutandu-va sa treceti peste.

La mine si Niall era o combinatie intre toate astea.

Vrem sa putem traii unul fara celalalt. Vrem sa ne putem urî ca sa trecem peste. Vrem sa reusim sa ne iubim si sa continuam totul. Vrem detoate, mai putin sa uitam ce a fost, este si va fi intre noi doi in acesti 2 ani.