Love is dangerous //Book one and two

Vreau sa vorbim.

Dimineata m-am trezit cu o durere de cap ingrozitoare. M-am ridicat in fund si am inceput sa-mi masez tamplele cu degetele incercand sa diminuez durerea. Dintr-o data, toat intamplarile de seara trecuta au inceput sa mi se relateze in minte. Un sentimen de tristete mi-a aparut atunci cand mi-am amintit de Niall care mi-a inchis isa in nas. Ce-i drept, o meritam. Am fost o mare nesimtita nevreand sa-i acord nici macar o sansa.

Dupa un dus fierbinte, m-am imbracat cu o pereche de blugi negri, un pulover crem, iar in picioare cu o pereche de Ugg-uri maro deschis, am iesit din camera, intrand repede in lift.

Am intrat  in restaurantul hotelului si am mers spre masa mea obisnuita. I-am salutat pe Elenour, Nate si Mya, dar am observat ca Perry lipseste. Nu a durat mult ca blondina a intrat in restaurant, urmata indeaproape de Zayn. Ok...ciudat.

-Buna! spune ea foarte vesela.

-Salut, am spus noi la unison.

-Carui fapt ii datoram aceasta veselie de care dai dovada? intreaba Mya punandu-si ambele maini sun barbie, incercand sa para serioasa.

-O sa va spun mai tarziu in camera, spune Perry si se aseaza la masa.

-Dar cu tine ce e? intreaba tot Mya.

-Cu mine? Nimic, raspund usor nesigura.

-Minti. De cand ai venit esti total cu capul in nori. Se vede ca ceva te framanta. Ce este? continua ea.

-Ce esti tu? Psihiatru? o intreb eu.

-Poate, spune si incepem toti sa radem.

In timpul mesei, am aruncat cateva priviri pe furis catre masa baietilor. Zayn radia de fericire si am o vaga impresie ca e asa din acelasi motiv ca Perry, Louis se mai uita din cand in cand la Elenour, cea ce din nou imi ridica banuieli, iar Liam si Harry mancau linistiti. Ciudat era faptul ca Niall nu era de gasit. Sper ca nu e din vina discutiei de aseara.

Cand am terminat micul de jun, am hotarat impreuna cu fetele sa ne intalnim peste o ora pentru a afla motivul fericirii lui Perry. Inainte sa plec de la masa, Nate m-a tras intr-un colt mai retras pentru a vorbi.

-Nu ai mai venit aseara, spune el putin dezamagit.

-Da...scuze Nate, doar ca am adormit, spun eu sperand ca minciuna mea sa tina.

-Bine, ofteaza el. Presupun ca ne vedrm mai tarziu?

-Da, ne vedem.

Am intrat in lift, unde se pare ca era deja Louis.

-Amm....Louis? Niall de ce nu a fost la micul de jun? intreb eu, aceasta intrabare sacaindu-ma deja.

-Nu stiu. Aseara cand am trecut pe la el, era foarte nervos. In continu dadea cu pumni in pereti si injura. Nu stiu ce e cu el in ultima vreme.

Eu sunt de vina. Mi-am spus in minte, devenind dintr-o data trista.

-Aha, am oftat eu. Deci, iti place de Elenour? intreb incercand sa schimb subiectul.

Louis s-a uitat la mine surprins dupa care a oftat.

-Ce te face sa crezi asta? intreaba el.

-Pai, ieri cand m-ai intrebat de ea....si azi tot o priveai cu coada ochiului...si-

-Bine! Da, imi place. Multumita Sherlock?

-Si de ce nu faci nimic?

-Ce as putea face? E clar ca nu ma place, adica sunt unul dintre ,,baietii rai", spune facand cu degetele ghilimele in aer.