Am mers incet pe strada, bucurandu-ma de soarele care stralucea pe cer. Chiar daca este toamna, un miros placut de flori se simtea in aer.
Am pasit pe scarile din fata casei si am intrat in aceasta.
-Mama, am ajuns aca-
Am ramas inlemnita cand am vazut ca pe canapeaua din sufragerie stateau mama si....si domnul director? Buzele mele erau intredeschise iar pe fata mea se putea citi confuzia.
-Buna Faith, spune directorul cu un zambet dragut pe buze.
-Buna ziua domnule Parker, l-am salutat si eu, intorcanu-mi privirea spre mama, asteptand un raspuns la intrebarea: 'Ce naiba cauta directorul scolii mele acasa la mine?'
-Scumpo, vino pana in bucatarie, te rog, spune mama calma.
Am inceput sa merg spre bucatarie, mama urmanu-ma. Cand am intrat amandoua in bucatarie, iar mama a inchis usa i-am aruncat o privire urata.
-Ai face bine sa-mi dai un raspuns bun pentru asta, am spus nervoasa.
-Pai....sti, ieri am fost la scoala pentru a semna cateva acte pentru excursia ta si pe hol m-am ciocnit de Stan. Dupa ce am facut cunostinta si m-a invitat la o cafea. Nu am putut sa nu accept. Sti doar ca dupa ce tatal tau a plecat, eu nu m-am intalnit cu nimeni si Stan mi se pare o persoana foarte draguta.
-Mama....bine.
-Poftim? intreaba ea confuza.
-Adica nu am nimic impotriva cu faptul ca o sa te intalnesti cu domnul Parker, ma bucur mult pentru tine.
I-am zambit, eu intorcandu-mi miscarea. Am luat-o in brate si ne-am intors in sufragerie.
-Scuza-ne pentru ca am lipsit atat, se scuza mama, ca deobicei.
-Nu e nici o problema.
-Umm....ma scuzati dar eu merg la mine in camera.
Amandoi au aprobat iar eu am fugit la mine in camera.
***
-Buna Nate, l-am salutat pe prietenul meu, asezandu-ma langa el in banca.
-Neata. De ce esti asa bine dispusa?
-Nu stiu, doar ca ma simt foarte bine pana acum, raspund iar el rade.
Am inceput sa ma concetrez pe ora de geografie care a fost foarte plictisitoare.
In timpul orei, de cateva ori mi-am intors privirea spre coltul unde stateau cei 5 baieti. Norocul meu, Niall s-a uitat in acelasi timp la mine. Pentru cateva secunde m-am pierdut in minunatul albastru al ochilor sai. Erau ca apa unui ocean, care venea in valuri si se spargeau de mal. Mi-am revenit din transa in care m-au purtat ochii sai si mi-am intors privirea spre profesor.
Mi-am trantit usa dulapului si am inceput sa merg spre sala de desen. Pe drum, am trecut pa langa Niall acesta aruncandu-mi un zambet incredibil de frumos.
-Buna frumoas-o, spune el.
-Horan, spun si merg mai departe.
Probabil ca raspunsul meu l-a enervat dar nu-mi pasa. In plus nu cred ca el este cel mai nervos de peaici. Monica se uita la mine cu o privire care ar putea sa ucida. Gelozia se putea citi pe fata ei. Ori cum nu avea de ce sa fie geloasa, mie nu-mi place deloc de Niall.
Am intrat in sala de desen si m-am asezat in randul din mijloc. In fata mea era asezat un sevet cu o panza mare, alba. Pe o masuta langa sevalet erau asezate tot felul de culori si pensule.
Surprinzator, Monica s-a asezat in dreapta mea, arucandu-mi inca o privire urata.
-Buna ziua elevi, spune o doama tanara care tocmai intra in clasa. Eu sunt profesoara de desen. Bun, astazi nu am sa va pun sa faceti tablouri sau portrete. Vreau ca fiecare sa desenati pe panza, cum vedeti lume, persoanele, pe voi insiva. Bun, puteti incepe.
Am luat un carbune si am inceput sa desenez. Am conturat mai intai o masca, dupa desenand un corp de fata de la bust in sus. Fata pe care am desenat-o avea parul lung, negru si trasaturi fine dar care nu se observau pre bine pe sub masca pe care o purta.
Profesoara a trecut pe langa mine si s-a uitat cateva secunde la desen, probabil incercand sa desluseasca de ce am desenat asta.
-Explica, a fost tot ce a spus.
-Pai....am luat o gura mare de aer si am continuat, toata lumea vede persoane dragute, mereu cu zambetul pe buze si bine dispuse. Dar toate aceste aparente sunt doar niste masti pe care unele persoane le poarta pentru a fi acceptate. Daca si-ar da masca jos, toate sentimentele ar iesi la iveala. Eu vad ca cele mai multe persoane poarta mastii pentru ca vreau sa ascunda ceea ce ei sunt defapt.
Cand am terminat de explicat, gandul mi-a zburat la Niall. Eu cred ca si el este la fel, poarta o masca. Pe dinafara este acel bad boy la care viseaza ori ce fata, dar pe interior cred ca poti gasi acel baiat inocent si vesel, gata sa-ti fie alaturi in momentele grele.
Profesoara a zambit satisfacuta de desenul meu si mi-a ridicat panza in aer.
-Asa trebuie sa arate si sa sune exercitiul pe care vi l-am dat. Felicitari domnisoara Smith.
-Multumesc.
Daca inainte Monica ma privea urat, acum cred ca am murit de vreo 5 ori in mintea ei. Avea o privire plina de nervi.
Am continuat sa desenez cateva detalii desenului meu. La un moment dat am mimtit ceva ud in poala. Era apa. Mi-am ridicat privirea si i-am intalnit peivirea de gheta a lui Monica. Zambea satisfacuta.
Nervii s-au napustit asupra mea. Nu mai rezist! Am luat o galetusa cu vopsea albastra si am aruncat-o direct in fata frumoasa a Monicai.
Albastrul a inceput sa ii curga pe hainele sale de firma. Arata mai ceva ca un strumf. Am zambit si eu satisfacuta. Monica a scos un tipat de piti, toate privirile fiind acum asupra noastra.
-Ce se intampla aici? intreaba profesoara aparand langa noi.
-Ea a aruncat cu vopsea in mine! tipa Monica si arata cu degetul spre mine.
-Ea mi-a turnat apa pe pantaloni! am ripostat si eu.
Eram mai rau ca doi copii mici care dadeau vina unul pe altul.
-Opriti-va! spune profa. Monica mergi si schimbate. Cat despre tine Faith, nu accept asa ceva la mine la ora. Inca te respect pentru desenul tau dar tot vei merge la detentie.
Am oftat. Super, detentie.
***
-Faith, vrei sa te duc eu? intreaba Perry.
-Nu pot. Trebuie sa merg la detentie.
-Detentie? Oh, succes.
Am intrat in clasa in care trebuia sa stau urmatoarea ora. Un profesor statea la catedra. In bancile din sala erau asezati cativa elevi, delicventi probabil, si......Niall.
Am inghitit in sec si m-am asezat intr-o banca, incepand sa ma joc pe telefon.
-Buna frumoas-o, s-a auzit vocea groasa a lui Niall din stanga mea.
-Horan, i-am raspuns eu, la fel ca pe hol.
-Nu-mi place ca-mi spui asa.
-Iar mie nu-mi pasa.
-Esti rea....asta ma excita si m-ai mult, spune si zambeste pervers.
Mi-am dat ochii peste cap si m-am intors la jocul meu.
-De ce ai ajuns aici? ma intrerupe el iar.
-Am aruncat cu vopsea albastra in Monica, am raspuns sincer.
-Ce? intreaba el amuzat. Asta e foarte tare.
-Mda. Dar tu de ce esti aici?
-Eu mereu sunt aici, rade el.
Am ridicat o spranceana iar el a spus ca nu conteaza.
Restul orei m-am concentrat pe telefon, incercand sa-i ognor privirile insistente ale lui Niall.
CITEȘTI
Love is dangerous //Book one and two
Fanfiction"Ce simţi acum? m-a intrebat. "Durere." suspin. "Mi-am dat seama ca iubirea este cel mai periculos sentiment." "Şi ce ai de gând să faci in continuare?" "Am să lupt pentru iubire. Am să lupt pentru a cuceri iubirea şi am să câştig." "Şi ce vei face...
