Underworld - în căutarea îngerilor .

Capitolul 10

-          Dar bineȋnţeles!oftă ea. Ȋngerii şi vrăjitorii s-au luptat... dar tot nu văd legătura cu „tatuaj”.

    Un nod mi se puse ȋn gât. Eu ştiu ce legătură are...

S-a dat cu capul de masă, şi nu m-am putut abţine să nu zâmbesc. Chiar şi ȋn cele mai exasperate clipe, Dawn avea simţul umorului pe primul loc.

-          „Ad recognoscendas... Threicae ad manum...heres...” . Vai, dar m-am prins!ţipă deodată.

-          Ce, undee?

-          „Pentru a recunoaşte un moştenitor al Sonjei Llyod, se verifică tatuajul de pe mână”! Urmaşul Sonjei are tatuajul ăsta – arătă spre copertă – pe mână!

Am făcut ochii mari, simţind iar arsura tatuajului pe mână. Mă aşteptam să descopere asta, dar nu atât de devreme!

-          Bun... aici am tradus. Trebuie să aflăm dacă Nidulariumul este ȋnflorit, şi dacă da... verificăm ȋncheieturile!rânji ea.

     Am ȋmpietrit, punându-mi din reflex mâna pe tatuaj.

***

-          Daaawn! Dar... de ce căutaţi ȋngeri?

-          Ah, asta!făcu ea semn din mâini. Păi... ȋncă suntem ȋn război cu vrăjitorii, iar de la moartea Sonjei, nu s-au mai găsit ȋngeri. Iar cei care i-au găsit... au fugit.

-          De ce?m-am ȋncruntat, aşezându-mă pe scaun.

-          Ȋntocmai asta vreau şi eu să aflu! Ceea ce ȋnseamnă că trebuie să găsim ceva ȋn legătură cu asta, ȋn vechitura asta latiniană!

     Ne-am aşezat pe scaune, punându-ne pe treabă. Uşa se deschise cu un scârţâit şi am aruncat carneţelele şi cărţile cât-colo, băgându-le sub pat. Ne-am aşezat valvârtej pe scaune şi i-am zărit buclele roşcate ale Savannei. Se apropie de noi şi se aşeză pe cel de-al treilea scaun. O foaie ruptă mai rămăsese ȋncă pe masă.

-          Hei, fetelor, ce lucraţi? ȋnşfăcă era foaia. Eu şi Dawn ne-am ȋncordat. Mi-a făcut semn să fac ceva, dar am dat din umeri. M-am uitat rapid către foaie, şi vroiam să dispară, să se evapore...

A luat foc!

Am tresărit, iar Annah o scăpă jos. O călcă , cu piciorul şi o azvârli cât colo, iar surprinderea i se citea pe chip.

-          Selene, cred că tocmai ţi-am descoperit puterea, spuseseră cele două, ţintindu-mă cu privirea şi rânjind ca două apucate.

***

   M-am aşezat pe una din băncile portocalii, punându-mi capul ȋn mâini şi ȋncercând să ignor zgomotul din jur. Prin puzderia de ţipete, ȋnjurături şi râsete, mi-am auzit numele. Mi-am ridicat capul din palme şi mi-am tras mânecile cât mai jos. L-am văzut pe Michael cum se apropia de bancă şi ochii mi se umeziră de lacrimi. Am ȋnceput să clipesc rapid, adoptând indiferenţa cea mai discretă. S-a aşezat lângă mine, privirea ȋntârziindu-i pe ȋncheieturile mele.

Nu! Nu, te rog, nu fă asta!

-          Selene, ce se ȋntâmplă?se uita la mine, cu o urmă de ȋngrijorare ȋn ochi.

-          Se ȋntâmplă unde? Nimic! Nimic, sunt... n-am nimic! De ce s-ar ȋntâmpla ceva?

-          Păi mai ȋntâi mă eviţi, apoi te porţi ciudat...oftă el, lăsându-se pe spătarul canapelei.

         Mich era o fire perspicace. Vroiam să-i spun despre tatuaj, despre tot, dar nu puteam! Nu până nu aflam tot ce scrie ȋn cartea aia...

Am dat din umeri şi m-am hotărât să-i spun decât jumătate din adevăr : Jumătatea pentru care ȋl evitam.

-          Vrei să ştii?

Reveni la poziţia iniţială.

-          Da.

Am zâmbit forţat, apoi am oftat.

-          Natasha.

   Ăsta era răspunsul meu şi eram sigură că , cu asta am spus tot.Privirea ȋi ȋngheţă, apoi ȋnţelesese. Se uită la mine, dar ȋnainte să se ȋntâmple din nou altceva, am fugit la bibliotecă, fiind sigură că nu mă urmăreşte. I-am zărit părul roşcat şi creţ al lui Dawn, şi m-am dus lângă ea.

-          Ai mai aflat ceva?

Dădu din umeri.

-          Nimic... Fără amândouă nu prea desluşesc ceva.

-          Dar eşti bună la latină, din câte am văzut, am râs eu.

   Râse, şi bătu scaunul de lângă ea. M-am aşezat şi m-am uitat pe carneţelul ei mâzgâlit. Am luat cartea şi am pus-o la mijloc, observând fără să vreau că

 ȋn bibliotecă nu mai era nimeni.

-          Uite! „Lamia”, vampir, am notat şi m-am uitat peste rânduri. Occidere ... Am ȋngheţat.

        Dawn observă şi mă zgâlţâii, ȋntrebând ce se ȋntâmplă cu mine.

-          Sângele... Vampirii omorau ȋngerii pentru a le lua sângele... aia era singura armă care omora vrăjitorii!am şoptit.

-          Şi de ce ţi-e aşa frică?sări Dawn. Doar nu... - ȋşi ȋntoarse capul spre mine, neştiind cum să-mi adreseze ȋntrebarea. Eşti... ȋnger?

   S-a repezit la ȋncheietura mâinii mele şi mi-a dat la o parte mâneca, punându-şi mâna la gură când zări tatuajul.  Ȋmi scăpă mâna şi se uită la mine, iar buclele i se coloraseră ȋntr-un bleu aprins. Apoi se făcu roşu ca focul şi mă ţinti cu privirea.

-          De ce nu mi-ai spus?şopti ea.

-          Nu am ştiut cum! Mi-a fost frică... tu ce-ai fi făcut? am spus după ce i-am văzut privirea plină de reproş.

Oftă.

-          Ai dreptate... Ai mai spus cuiva?

-          Nu!am sărit.

***

-          Nu pot să cred!

-          Nu m-ajuţi... am mârâit.

A tăcut, apoi parcă am văzut cum i se aprinde un bec deasupra capului.

-          Dacă i-am spune lui Annah, poate...

-          Nu!am ȋntreruptr-o eu. Nu mai spunem. Nimănui. – dădu aprobator din cap.

-          Selene?

Am ȋntors privirea, iar acolo se afla Mich. Nuuuuu din nou... Mi-am dat o palmă şi am rugat-o pe Dawn din priviri să mă ajute. Nu ȋnţelesese, ci plecă.

-          Da?am ȋntrebat tremurând.

-          Ȋmi pare rău dacă te-am supărat mai devreme... – privirea lui era atât de sinceră ȋncât dacă m-ar fi ȋntrebat chiar acum ceea ce mi-era teamă să-ntrebe, aş fi cedat şi i-aş fi răspuns. N-a făcut-o. Ȋn schimb, ȋmi luă mână şi, necapabilă să fac vreo mişcare, mâneca mi se suflecă pe mână şi Michael privi surprins. Ȋşi ridică , capul spre mine  şi se ȋncruntă. Se mai uită odată la mânecă, apoi ȋi pică fisa.

Am dat de dracu.

_________________

Ăsta-i zeceee! :)). Ce să spun, păi... sper să vă placă şi... ştiu că e cam mult dialog daaaar :"> . Şi ştiu că e scurt X_x mi-ar fi plăcut să-l fi făcut mai lung, dar leeeeeeeenea :d. Nu am avut timp să-l recitesc, deci dacă am greşeli anunţaţi-mă, şi vă aştept criticile/părerile :*.

Abby.

P.S.: ştiu că melodia nu are nici o legătură cu ,capitolul, dar o ascultam când l-am scris :x.