Underworld - în căutarea îngerilor .

Capitolul 1

Ziua precedentă :

Era deja dimineață. Muzica de la petrecere îmi bubuia în urechi, dar eram mult prea beată ca să comentez. De când am venit până acum, dau pe gât cantităţi mari de alcool. Soră-mea şi Sam erau mult prea ocupate cu iubiţii lor, ca să le mai pese şi de mine.
Le-am căutat cu privirea, Sam fiind undeva la baza scărilor, cu capul rezemat de balustradă. Nici urmă de Anya.
M-am ridicat panicată, dând oamenii la o parte din drumul meu cu toată forța de care dispuneam în acel moment. Dar m-am oprit la jumătatea drumului.
Anya n-o s-o zbârcească. Nu azi. E o petrecere. Pesemne că doarme într-unul din dormitoarele de sus. M-am așezat înapoi la masă, agâțându-mă de speteaza scaunului. 
Un bărbat cu faţa vag cunoscută se aşeză lângă mine, punând pe masă un pahar cu un lichid roşiatic. Părea mult mai mare decât mine. Imagini ciudate îmi vuiau prin minte, dar nu le puteam desluşi. Fără să-mi pese, am luat paharul cu substanța nedefinită, şi l-am dat pe gât.

   Se uită la mine şi afişă un zâmbet viclean, ce-mi făcu pielea de găină. Pleoapele-mi deveneau din ce în ce mai grele, iar efortul de a-mi ţine ochii deschişi nu dură mult. Mă prăbuşisem pe masă. Tot ce-am mai putut vedea a fost faţa lui.

~~~

  M-am trezit de mai multe ori, amețită, o parte din mine țipând, din adâncuri, "Trebuie să te trezești!", înainte ca partea somnoroasă, năucă, să murmure " E de la pastile", și să se rupă din nou filmul.

În cele din urmă mi-am amintit că nu mai luam pastile și m-am trezit de-a binelea, in sunetul unei răsuflări greoaie. Am stat acolo, încă buimacă, cu inima bătându-mi cu putere.
M-am legănat de pe o parte pe alta, incapabilă să mă ridic, incapabilă să-mi mișc mâinile. În timp ce mă zbăteam să trag aer în piept, mi-am dat seama de unde venea zgomotul respirației greoaie. De la mine.
Ceva stătea strâns pe obrajii mei, trăgându-mă de piele când mi-i mișcam. Bandă adezivă.
Mâinile îmi erau legate la spate. Am aruncat o privire în întuneric, dar fără nici o geană de lumină, mă simțeam de parcă aveam ochii închiși. Când mi-am mișcat picioarele, am simțit că le ținea ceva lipite, deasupra gleznelor. O durere de cap insuportabilă mă făcu să gem.
Oare te mai găsește cineva?
Bineînțeles. Doar n-or să mă lase să putrezesc aici.
Am adormit la loc.

M-am fâțâit absentă, ducându-mi mâna la cap. Am deschis ochii, holbându-mă la un tavan albastru.
Eu n-aveam tavan albastru.
M-am ridicat în șezut, uitându-mă în jur. Eram într-o celulă, păzită de doua matahale de oameni.
Mi-am amintit de seara trecută și mi-am privit încheieturile pline de răni. Mi-am pipăit obrajii și am expirat recunoscătoare.
Unul din cei doi paznici mă privi, constatând că sunt trează. Îi făcu semn celuilalt, și deschiseră celula cu un clic asurzitor. Unul din ei,u o încruntătură întipărită pe chip, îmi prinse încheieturile şi-şi încreţi uşor sprâncenele. Celălalt era palid, cu groaza întipărită pe chip atunci când îmi zări rănile proaspete.

Se căută într-unul din buzunare cu mâinile tremurându-I, scoţând o seringă şi o fiolă cu lichid roşiatic. Degetele îi tremurau atât de tare încât nu putea umple seringa cu substanţa care trebuia să-mi fie administrată. Primul paznic, rotindu-şi privirea, apucă seringa şi fiola şi o goli pe aceasta din urmă, hotărât în mişcările sale. Mă privy precaut pentru câteva secunde, cu o mână la brâu şi una ţinând seringa. Am hotărât că nu voiam să ştiu ce ţinea în suportul de piele de la brâu.

Am tresărit când acul îmi străbătu pielea încheieturii, tremurând şi strângând dinţii din cauza durerii.

- Unde sunt ? - mi-a luat mult să-mi dau seama că aia era vocea mea, răguşită şi tremurată. Mi-au dat un brânci şi am ştiut că trebuie să mă ridic, căutând sprijin pentru picioarele mele amorţite.