Underworld - în căutarea îngerilor .

Capitolul 12

                              Se ȋncruntă, vizibil ȋncurcat. Cum puteam să-i spun că am văzut cum s-a         ȋntâmplat? Mi-am şters rapid lacrimile, şi mi-am tras nasul. Părul scurt ȋmi ȋnţepa umerii şi mă făcea să zâmbesc. Michael se scărpină la ceafă. Studiă fotografia ȋn continuare. Ȋmi adresă o privire confuză.

-          Ştiu asta pentru că... am văzut, m-am simţit datoare să-i explic.

-          Ai văzut?

M-am foit pe loc. Ȋn sfârşit, Mich nu era genul căruia ȋi puteai ascunde lucruri.

-          Nu ştiu cum. Atunci când am leşinat, m-am trezit ȋn sala asta mare, unde Sonja era legată . Acolo, a venit unchiul tău, având ȋn mână cuţitul pe care ȋ-l dăduse Natasha lui Nik. El s-a apropiat de ea şi au avut o conversaţie scurtă. Schimb de două propoziţii. Apoi..., m-am ȋncruntat deranjată, amintindu-mi de durerea pe care am simţit-o atunci când Sonjei i s-a ȋnfipt acel pumnal ȋn piept. De parcă acel pumnal abia ar fi fost scos din foc, şi, pe deasupra, mii de ace parcă se ȋnfigeau ȋn tot corpul.

-          Apoi...?

Am inspirat adânc.

-          Apoi unchiul tău a ȋnjunghiat-o pe Sonja, şi... a fost de parcă... de parcă eu aş fi fost ȋn locul ei. Am simţit absolut tot.

    M-am aşezat turceşte lângă el, strângând din ochi. Ȋşi puse mâna pe umărul meu. I se auzea respiraţia, din ce ȋn ce mai rapidă.

-          Şi acum ce facem? Unde mergem?l-am ȋntrebat.

-          Ȋn Lumea de Jos. Acolo vom fi ȋn siguranţă.

-          Tot spuneţi de Lumea asta de Jos. Unde e, şi de ce ne-am afla acolo ȋn siguranţă?

-          Lumea de Jos e... sub pământ. Şi acolo ne-am afla ȋn siguranţă deoarece sunt multe persoane ce-l urau pe tata, şi acum am ȋnţeles de ce. Să omori un ȋnger e un lucru cumplit.

-          Şi atunci cum de ai fost de acord cu asta?am ţipat la el. Nu ştiu ce mi se ȋntâmplase. ȋmi simţeam toate venele pulsând. Simţeam o cantitate mare de... ceva, ceva negativ, care se aduna ȋn mâinile mele. Ȋncheietura mă ȋnţepă la fel de tare ca atunci când am văzut-o pe Sonja. Toată furia ȋmi dispăruse, de parcă fusese o reacţie trecătoare. Vroiam să fiu singură. Am ieşit pe uşă, ȋntr-un scandal teribil. Damon se certa cu Lydia, căruia ochii păreau să ia foc. Annah şi Dawn se certau şi ele. Ceva se ȋntâmplase, dar nu vroiam să stau să aflu ce anume. Am fugit ȋnapoi ȋn locul unde se afla Nidularium. Tatuajul mă ȋnţepă din nou. M-am uitat la ȋncheietură şi am făcut ochii mari. Se făcuse absolut roşu, zvâcnind ciudat de anormal. M-am aşezat lângă un copac , cu crusta dură, şi mi-am dat drumul lacrimilor. De când ajunsesem aici, m-am ȋnmuiat. Eu am permis asta. I-am lăsat pe toţi să se apropie de mine. I-am rănit pe toţi. Şi nu-mi venea să cred că am ţipat aşa la Mich. Mă cuprinsese o stare de ameţeală. Nici nu mai ştiam de când n-am mai dormit cum trebuie. Am mers tot ȋnainte, trecând de suportul de piatră. Ȋn faţă se aflau scări cioplite ȋntr-o piatră masivă, ce duceau undeva sus. M-am urcat acolo.

Era un peisaj minunat. De la pădure până la castel, puteam vedea tot. Era ca o terasă fără balustradă, neterimnată. Peste tot se aflau statui de piatră ȋnfricoşătoare, ce ȋnfăţişau persoane ciudate. Ar fi trebuit să mă sperie. Dar nu mă speria. Tot ce simţeam era o linişte absolută, de parcă aş fi aparţinut locului. Mi-am auzit numele strigat de mai multe ori şi m-am uitat ȋn jos. Acolo era Mich.

-          Selene, dă-te jos de acolo!ȋngrijorarea lui ȋmi umplu mintea de lucruri ciudate.

-          Dacă sar, Mich? O să simt? O să simţi tu? O să-i pese cuiva?- mă simţeam de parcă cineva intrase ȋn propriul meu corp. Nu eram eu cea care zicea acele cuvinte.