Underworld - în căutarea îngerilor .

Capitolul 6

 M-am ȋncordat instinctiv, mijindu-mi ochii în direcția sa. Ochii săi de un albastru intens se mărită, încruntându-se mai adânc.
  Am putut simți Gardienii foindu-se, încurcați. Mă cuprinse un sentiment de curiozitate şi nesiguranță. Michael mă privea încă, dar n-am mai îndrăznit să scot vreun cuvânt. Se dădu din calea mea, lăsându-mi drum liber. Am privit gratiile. Uşa spre ieşire. M-am dat cu un pas în spate, privindu-i reacția.
    Era încordat, aşteptând parcă să-i sar la gât, nestăpânită.
Politică de toleranță zero.

   Am tras adânc aer în piept, privindu-mă adânc în cioburile oglinzii. Mi-am închis ochii strâns.
Vasele sparte din jurul pupilei mă făceau să arăt de parcă aş fi plâns necontrolat. Îl puteam simți pe Michael țintindu-mă cu privirea. Un tremurat scurt mi-a cuprins trupul, moment în care am deschis brusc ochii.
Erau din nou albaştrii.
Am încercat să evit contactul vizual cu Michael când mi-a întins mâna.

***

Întotdeauna am ştiut că am ceva probleme cu vederea, cu toate că niciodată nu am încercat să îndrept acea deficiență. Dar când am ieşit afară, privind pajiștea verde, iarba care dansa sub razele soarelui şi băncuțele libere, văzând cu ochiul liber modelul lemnului, diferențele şi culoarea, am ştiut că am trecut deja de perioada cu probleme.
  Michael mă conduse până la una dintre băncile ferite de soare, ascunsă de restul cu ajutorul unui brad stufos.
Înainte să mă aşez, am privit complexul de camere din care ieşeau şi intrau fețe nefamiliare ochilor mei. M-am gândit la momentul în care aş fi putut să mor, lăsând simțul olfactiv să-mi readucă momentele acelea confuze în minte.
Simțeam mâna lui Michael pe umărul meu când mi-am scuturat capul, ca ieșită din transă. M-am răsucit către el şi l-am privit în ochi. Ochiii pe care puteam jura că acum câteva minute îi văzusem complet negrii.
-       Ştiu că în momentul ăsta eşti destul de confuză, începu el când m-am aşezat.
-        Destul de? Încearcă Foarte.
Un zâmbet încurcat îi mai lumină chipul, timp în care continuă:
-        O să ți se explice majoritatea lucrurilor cât de curând. Contez pe colegele tale de cameră pentru asta. Între timp...,făcu o pauză şi își lăsă privirea în pământ. Ce ar fi să-mi explici ce voiai să spui cu întrebarea aia? spuse, coborându-şi vocea până în punctul în care a trebuit să mă concentrez intens ca să aud ceea ce spune.
M-am holbat la el, încercând să vorbesc. Corzile vocale îmi erau blocate.
-         Selene?
Tâmplele au început să-mi bubuie intens. Mi-am dus mâinile la cap, încercând să rămân conștientă. Durerea se extinse de la tâmple până în vârful capului, cu intensitatea la care n-am mai putut să-mi țin ochii deschişi.
L-am putut auzi cum mă strigă. În minte îmi apăru din nou imaginea cu acea creatură blănoasă. I-am văzut colții. S-au înfundat în gâtul meu, în timp ce ochii ca de smoală mă ținteau nemiloşi.

M-am trezit înconjurată de şoapte şi de un miros familiar. Deschizând încet ochii, am realizat că mă holbam la o noptieră.
-       Bună dimineața, Selene.
Am tresărit la auzul vocii lui Damon. Când m-am ridicat în capul oaselor, am simțit o pereche de mâini care mi-au cuprins gâtul într-o îmbrățișare.
-       Selene, ne-ai băgat pe toți în sperieți.
I-am răspuns lui Dawn la îmbrățișare. Când mi-a dat drumul, am încercat să schițez un zâmbet.
-       Ce s-a întâmplat?
-       S-a întâmplat ca locul ăsta să fie plin de incompetenți, mârâi Damon.
Savannah şi Stefan l-au țintit cu privirea, surprinşi. Eu am ridicat din sprâncene.
-       Scuze. Sunt puțin iritat.
    Eram pe cale să-l întreb cu ce se diferenția asta de comportamentul lui normal, dar mi-am ținut gura închisă.
-        Michael are impresia că faci parte din eşecuri, explică Savannah. Dar e doar o bănuială, întrucât pot fi şi efectele secundare ale ambelor mușcături.
-        Mie mi s-a părut destul de convins, zise Damon.
-        Bun, deci n-am decât să fac pe liliacul cuminte până când se hotărăște cineva dacă mă extermină sau nu?
-       Cam aşa ceva. Şi să nu uiți că liliecii mai şi mănâncă.
Am ridicat din sprâncene, confuză. Ce legătură avea asta cu mine?
Dawn mimă cum o ia pe Savannah de gât şi își înfige colții în gâtul ei. Mi-a picat fisa.

-       Nu.
-       Mă așteptam la genul ăsta de reacție, zise Stefan.
  Mi-am lăsat capul ȋntr-o parte, ȋncruntându-mă. Mi-am pus mâinile ȋn şold şi băteam cu piciorul stâng ȋn podea.

-          Nu vreau.

                Damon veni spre mine roşu de nervi. Spre surprinderea mea, mă ridică, atârnându-mă de umărul său.
-          Lasă-mă jos, brută! îi zbieram, ȋncomodată la culme de umărul său, ce-mi împungea stomacul.