Desenul {with Vlad&Cristi Mnt}

Aiurea! - Cap. 17

M.A: -...
Eu: -Spune-mi odată!
M.A: -Nu mai țipa la mine! Nu ai dreptul.
Eu: -Serios? SERIOS?!

Roxana s-a pus pe canapea ca să nu se bage în discuție.

M.A: -Ți-am spus să NU ȚIPI LA MINE!
Eu: -SUNT COPILUL TĂU! AM DREPTUL SĂ ȘTIU!
M.A: -NU! NU EȘTI! Asta voiai să știi?!!
Mă disperi în fiecare zi și nici măcar nu știu de ce te-am adoptat! "Tatăl" tău mi te-a lăsat pe cap pentru că era prea laș să mă ajute!
Eu: -POFTIM?! Nu.. Am stat cu o străină în tot acest timp...

Mie îmi sună telefonul iar pe ecran apare "Vlad💖". Mama spune:

M.A: -Și mă rog, cine e Vlad? Și de ce e cu inimă?
Eu: -Nu ești mama mea. Nu ai dreptul să știi.

Eu am urcat cu Roxana sus și i-am spus lui Vlad că venim la ei acum. Noi am coborât și am ieșit pe ușă, iar mama țipând la mine. Oh, nu trebuie să-i mai spun "mama". 🙄 Cât de tâmpită poate fi? Nu mi-a spus nimic până acum și m-a mințit încontinuu. Am ajuns la blocul lor și când am bătut la ușa lor, ne-a deschis o doamnă super drăguță. Cred că este mama lor.

Roxy: -Bună ziua! Îi căutăm pe Vlad și pe Cristi.
M.B (Mama Băieților): -Bună, prietenele lor?
Eu: -Da.
M.B: -Bine, intrați. VLAD! CRISTI! Au venit prietenele voastre!
V&C: -VENIM ACUM!

Noi îi așteptăm de vreo 10 minute la bucătărie, iar niciunul nu și-a făcut apariția încă.

Eu: -Băieeeeeți! Haideți odată!
V: -Iubire, așteaptă puțin!

Mi-a spus asta de față cu părinții lui, e logic că m-am rușinat puțin... Dar mă simțeam și bine în același timp. Imediat apar și băieții cu două pungi de cadou super drăguțe. Ce Dumnezeu, cu ce ocazie? 🤔

Eu: -Ăm, Vlad? Ce-s astea?
V&C: -Pentru voi! 🙃
R: -Păi nu ne mai lăsați curioase! 😂

Vlad îmi dă punga de cadou și mă pupă pe obraz. :) O vai, efectiv am scos din pungă cea mai frumoasa rochie ever! 😍 Doamne, este mult prea drăguță, și este și pe gustul meu!

Eu: -O DOAMNE VLAD! 🥺 Pur și simplu o ador! 🥰 *spun și îl iau în brațe în semn de mulțumesc :)*
V: -Nu ai pentru ce pui, doar știi că te iubesc mult!
Eu: -Credeam că ești supărat pentru faza de aseară.. *spun puțin în șoaptă*
V: -Doamne ferește, n-am de ce. Oricum, de ziua ta va fii o surpriză mai interesantă. :)
Eu: -Pfa, de abia aștept. Apropo, să zic și motivul pentru care am venit iar aici...
V: -Sigur pui, vrei să ieșim ca să-mi povestești?
Eu: -Bine, stai să mă duc până la baie.

Merg la baie și mă îmbrac cu rochia de la Vlad, e chiar minunată. Stă genial pe mine! :) Ies afară și el rămâne gură cască.

V: -O vai, prințesa mea mică, îți stă prea bineee! 😍

Eu doar mă înroșesc puțin, dar apoi decidem să ieșim și să îi lăsăm pe cei doi amorezi să își continuie conversația despre "Cristi ce dracu, de ce ai făcut asta? NU TREBUIAAA!🥺😍". Încep să îi povestesc iubitului meu despre conversația cu mama, care m-a făcut să mă blochez grav și să mă bâlbâi non-stop. El spune doar un "Îmi pare rău..." și mă ia în brațe. Jur, în brațele lui mă simt prea bine. Apoi vine cu ideea să mergem pe plajă, să ne plimbăm, să avem o zii doar a noastră. Atâta timp cât "mamei" nu-i mai pasă de mine, nu trebuie să-i mai dau raportul cu ce fac. Ajungem acolo și începe să-mi povestească despre cât de greu i-a fost să aleagă rochia în tot mall-ul. Off, băieții. 😂 Băi, și se putea ca ceva să nu-mi distrugă dispoziția? Mesaj de la Alexa, genial.. 🤦🏻‍♀️

"Nu te mai da iubita lui, știm cu toții că l-ai mințit în tot acest timp. ✌🏻"

Băi, asta îmi strică relația doar pentru că bagă ea strâmbe de proastă. E logic că Vlad a întrebat de la cine e mesajul, așa că decid să îi scriu:

"Nu am mințit în legătură cu nimic, de când sunt cu Vlad, știe totul despre mine. Eu zic să nu mai bagi strâmbe aiurea când nu știi absolut nimic, bine fata mea? Vezi-ți de treburile tale și nu te mai băga în relațiile altora. Byeee"

V: -Ce vrea să spună?
Eu: -Bagă aiureli numai ca să ne strice relația. Cum am scris și în mesaj, știi totul despre mine, ți-am povestit mereu tot.

{P.O.V - Vlad}
Se vedea în ochii ei că spune adevărul. Și în plus, nu m-aș lua după Alexa fiindcă oricum nu are nici o dovadă.

Eu: -Te cred, stai calmă. :) *zic și apoi o sărut ușor, arătându-le tuturor rataților că e a meaaa :)*
Deea: -Cred că ar trebui să mergem la mine, măcar să-i spun mamei de tine. Nu are cum să ne îndepărteze, asta să fie clar.
Eu: -Cum vrei tu, prințesă! ❤

{P.O.V - Deea}
E mult prea simpatic când îmi spune așaaa! 🥰

Eu: -Te iubesc mult! 🥺
V: -Eu mai mult!
Eu: -Ba euuu!
V: -Greșești, iubirea mea pentru tine este de nedescris!
Eu: -O dai pe citate? Bine bine, m-ai convins. Dar tot te iubesc mult! :)
V: -Mereu te dau pe spate și câștig! =))
Eu: -Eeee! *spun și încep să alerg după el, până într-un final ajungem la mine acasă*

Intrăm pe ușă, iar pe canapea stătea persoana pe care eu o numeam mamă, uitându-se la televizor. Mișto, nici nu i-a păsat unde sunt.

M: -Unde ați fost? Ah, bună....Vlad, nu?
V: -Da..
Eu: -Am fost pe plajă. *spun eu și îmi las ghiozdanul pe undeva, și îl chem pe Vlad la bucătărie cu mine*
M: -Hei, n-am terminat cu întrebările!
Eu: -Nici tu nu mi-ai răspuns la întrebarea pe care ți-am pus-o dimineață.
M: -.....

Hei... Îmi pare super rău că nu am mai postat, doar că na, nu prea mai am atât de mult timp liber..

Totuși, am revenit cu un capitol nou, și da...
M-am gândit să nu abandonez cartea așa simplu, pentru că sincer chiar este una destul de reușită, pot spune.

Dar heeeeei, SE APROPIE VARA!
✌🏻😅

CAPITOL NOU ÎN CURÂND
Bye💕