Desenul {with Vlad&Cristi Mnt}

"Destule" - Cap. 12

" Eu: -Nu faceți asta! Vă rog..
?: -De ce nu am face-o? Și așa nu știi pe cine să.....
?: NU! Mai bine taci!
?: În nici un caz!
?: ȚI-AM SPUS SĂ TACI!
?: Trebuie să afle adevărul.
Eu: Ce adevăr? "

M-am trezit dintr-o dată la ora 8 dimineața și m-am uitat puțin pe geam.. De ce bate vântul în halul ăsta? Și.. Ce a fost cu visul ăla? Ce adevăr? Clar trebuie să mai visez.. Trebuie să aflu continuarea. Stai.. Când am stat pe lângă Vlad ultima dată, adică atunci când mergeam prima dată spre casă, m-am simțit bine.. Iar când am stat cu el aseară, m-am simțit la fel de bine.. Deci, eu visez continuarea doar atunci când stau prin preajma lui și sunt fericită. Dacă sunt nervoasă pe lângă el, nu visez continuarea.. Cred că ar trebui să nu mai fiu așa figurantă și să nu mă mai enervez așa de repede. Și nu o fac pentru Vlad, o fac pentru a afla visul.. Vai, am stat să mă gândesc la toate astea și au trecut 30 de minute. Ar cam trebui să mă îmbrac. M-am ridicat în picioare și am mers spre dulap. Mi-am luat hainele iar când m-am întors, cârjele mele erau lângă pat. Deci pot merge acum și fără ele. Perfect. M-am săturat de ele. M-am îmbrăcat iar apoi am mers până la baie ca să mă pieptăn și să mă spăl pe dinți. Am coborât pe scări ținându-mă de balustradă, și am ajuns în bucătărie. Mama nu e acasă.. De ce tot dispare atât? Off, mi-a lăsat un bilet. Eh, îmi explică unde am mâncare și că vine diseară. Meh, asta e. Am mâncat și mi-am pus două senvișuri ca să mănânc la liceu. Oare ce reacție va avea diriga? Gata gata, mai bine tac. Iar va trece timpul aiurea. Îmi iau geanta de umăr care are în ea penarul, banii și telefonul. Am pornit spre liceu și am ajuns la blocul Muntenilor. Băieții au coborât iar când m-au văzut au mers spre mine.

Eu: -Hei.
Cristi: -Bună.
Vlad: -Wow, mă bucur că poți merge din ce în ce mai bine. :)
Eu: -Eh, măcar nu mai trebuie să târăsc cârjele alea după mine. 😂
Vlad: -Dap. Să mergem.

Noi am mers spre școală iar pe drum nu a spus nimeni nimic. Mie îmi vibrează telefonul și îl scot ca să văd ce e. E un mesaj de la Dani. Nooo, acum te-ai trezit și tu să dai mesaj. 🤦🏻‍♀️ Intru pe conversație iar el spune:

_____________________

Ai plecat de acasă?

Da.

Pe unde ești?

Ăm, de ce trebuie să știi?

Păi vreau să știu.

Dani, ți-am spus atunci că nu merge relația și că eu nu mă simt bine.. Mă poți lăsa o vreme să-mi văd de problemele pe care le am acum?

Hmm, câte probleme ai? 😐

Destule.

______________________

El nu a mai scris nimic dar eu am putut observa că Vlad se uita la mine în telefon dar decide să nu spună nimic. Am ajuns la școală iar eu am mers spre clasa mea și le-am făcut cu mâna băieților, la fel cum au făcut și ei. Am intrat la mine în clasă iar diriga nu a apărut încă. Roxi vine spre mine și spune:

Roxi: -Fă, deci am atâtea întrebări să-ți puuuun!
Eu: -I-ale pe rând. 😂
Roxi: -Ai scăpat de cârje?
Eu: -Atâta timp cât pot merge fără ele, da. Next. :)
Roxi: -Am văzut că ai venit cu băieții. :)
Eu: -Da fă, da. Ei au coborât din bloc și m-au văzut așa că am mers toți spre liceu.
Roxi: -Ok, de ce nu ai răspuns aseară la apeluri?
Eu: -What? Ce apeluri? Nu am primit nici un apel..
Roxi: -Hmm.. Ciudat. În fine. Și, Dani e cam trist. Presupun că ați vorbit, nu?
Eu: -Da..
Roxi: -Nasol. Partea mișto e că nu te-ai sărutat cu nimeni până acum, deci presimt eu cine va fi. 😈🤣
Eu: -NUUU! Nici măcar nu cred că mă place. Ce puii mei, deja visezi?
Roxi: -Eh, e bine să sper. :)
Eu: -Speră în continuare. :))

A intrat și profa și a început să vorbească puțin. Cred că voi visa glasul ei o săptămână întreagă. Vorbește prea mult și nici măcar nu știu de ce. Ea observă că eu nu mai am cârjele și spune:

Diriga: -O, poți merge fără ele acum, nu?
Eu: -Da. Mulțumesc de întrebare.

Totuși apreciez că nu le-a spus pe nume și a spus "ele". Ea ne-a pus niște fișe pe masă iar noi trebuia să răspundem la niște întrebări. Hmm, unele erau puțin ciudate și nu înțeleg ce caută acolo, dar whatever. Întrebările erau:

.....

Curioși? Mă duce capul la orice:))