Desenul {with Vlad&Cristi Mnt}

Doamne, Vlad. - Cap. 11

De ceee? De ce trebuie să am ideile astea? Și nu, Vlad nu se sinucide. Știu asta. Dar, de ce trebuie să îmi vină ideea de a merge la el? Este rău cu mine dar eu tot fug la el. Of.. Măcar mama doarme. Ea mereu când zice că îi e rău, stă și se uită pe tavan și dupaia sforăie. 😂 Bine bine, mai bine m-aș îmbrăca. Îmi iau un tricou, și o pereche de blugi scurți și.. Go! Am ieșit din casă și am început să merg spre plajă. El tot punea story-uri cu citate și chestii deastea. Ăm.. Ce are? A venit depresia peste el, sau ce? Doamne.. De când pune el citate? :))) Am ajuns pe plajă și am început să merg de-a lungul apei. Nu văd pe nimeni. Mda, probabil a plecat. Dar stai, văd o umbră ce stă pe jos și se uită spre mare. Clar este el. Mă apropii mai mult și da, el este. Sunt aproape lângă el și spun:

Eu: -Hei...

El se uită puțin la mine și apoi spune:

Vlad: -Hei..

Eu m-am pus jos lângă el și am spus:

Eu: -Nu ești tu de vină.. Eu sunt cea care se supără din orice și care creează toate problemele. Eu greșesc mer-
Vlad: -Nu. Nu ești de vină. Nu a fost vina ta că te-ai lovit. Tot ce am spus au fost doar niște minciuni. Niște lucruri pe care eu le credeam adevărate, dar abia te cunoșteam. Ai dreptate, sunt un tont.

După ce a spus el, eu am tăcut și am început să mă uit la mare. Wow, nu e de mirare că vrea să stea aici o vreme..

Eu: -Sincer.. Și eu aș sta aici dacă aș fi tristă.
Vlad: -Eu aici stau când sunt trist. Deci dacă mai vezi story-uri de la mine și nu au poză, vei știi unde sunt. :)
Eu: -E bine de știut. :)

Am mai stat puțin să ne uităm la mare dar pe mine m-a luat frigul. De ce mi-am luat tricou? Era clar că va fi puțin frig. Mda.. Eu mi-am tras picioarele la piept așa cum am putut în sens că mi-e frig. Vlad s-a uitat puțin la mine și și-a dat geaca jos și a rămas doar în tricou.

Eu: -Nu.. Îți va fi frig..
Vlad: -Băieții pot rezista, dar fetele nu prea.
Eu: -Încăpățânatule. :)) *spun asta și îmi pun geaca lui*
Vlad: -O! Ce ai spus? *spune și se apropie de mine și începe să mă gâdile*
Eu: -NUU, VLAAAD! 😂 LASĂ-MĂĂ! 😂

Eu făceam ca o nebună iar el nu avea vreun gând de a mă lăsa în pace.

Eu: -BĂI, FAC ORICEEE! LASĂ-MĂ! 😂
Vlad: -Orice, huh?
Eu: -Eee, nu chiar orice. OPREȘTE-TE!

Eu muream de râs și abia puteam vorbi.

Vlad: -Dă-mi o îmbrățișare. Pe aia de azi ai refuzat-o.
Eu: -Simplu, acum lasă-măăă!

El s-a oprit din a mă gâdila și s-a ridicat în picioare. A întins mâna ca să mă ajute să mă ridic iar apoi eu mi-am tras puțin sufletul. M-a omorât. 😂

Vlad: -Simplu, ă? Ai noroc că nu ți-am dat altceva. 😂
Eu: -Doamne, Vlad. 😒🤦🏻‍♀️

Eu mi-am dat o palmă peste față și apoi l-am luat în brațe pentru că nu mai vreau să mai fiu gâdilată. :)) El m-a ținut vreo 5 secunde și apoi ne-am dat drumul. Noi am ieșit de pe plajă și am mers spre casă. El a șters acele story-uri pe drum și apoi eu am spus la un moment dat:

Eu: -Deci.. Eu oricum în câteva minute ajung la mine. Așa că..

Eu am vrut să-mi dau jos geaca lui dar el a spus:

Vlad: -O poți ține tu. Mi-o dai mâine sau în altă zi.
Eu: -Ăm, ok. Cum spui tu.
Vlad: -Ne vedem mâine, artisto :)
Eu: -Aha, pe mâine, încăpățânatule 😂

El râde puțin iar apoi pleacă spre scara lui. Eu am mers spre casă iar când am ajuns am făcut extra-liniște ca să nu mă audă mama și să mă întrebe unde am fost sau de unde am geaca. :)) Am ajuns în cameră, am pus geaca în dulap și m-am schimbat în pijamale. A fost o zi cam ciudățică dar eh.. La ce mă puteam aștepta, nu? Dacă dormea Roxi în seara asta la mine, clar nu mai mergeam la Vlad și clar nu se mai întâmplau lucrurile astea. Defapt, dacă nu făceam eu acel desen, nu se întâmpla nimic din toate astea. Sper să nu înceapă să fie iar un nesimțit. Adică, în seara asta s-a purtat diferit, de parcă a uitat tot ce a spus înainte. Mda.. M-a luat somnul. Abia aștept să vină ziua de mâine. Chiar vreau să știu dacă Vlad se va mai purta așa.