Desenul {with Vlad&Cristi Mnt}

Tont. - Cap. 10

Era..... Vlad. Ce vrea și ăsta? A venit să-și bată joc de mine cu faptul că sunt împiedicată?

Eu: -Dacă ai venit aici ca să-ți bați joc, te rog să pleci.
Vlad: -Mnu. Nu am venit să-mi bat joc. Și nu am venit pentru tine. Am venit ca să-i cer scuze Roxanei pentru acel story. Eu l-am pus pe Cristi să o facă. Îmi pare rău, nu voiam să te superi. Era doar pentru amuzament.
Roxi: -Eh, bine. Cum spui tu. Paaa!
Eu: -Mda. Hai pa, bârfitorule. *am zis mai în șoaptă ca să nu audă*
Vlad: -De ce crezi asta?
Eu: -Crezi că sunt surdă sau ceva? Ori sunt o proastă împiedicată? Ți se pare că nu aud atunci când spui lucruri stupide despre mine?
Vlad: - ...
Eu: -Așa credeam și eu. Acum pleacă.

El nu mai spune nimic și face câțiva pași în altă parte. Pff, un tâmpit. Nu înțeleg ce are cu mine. Chiar atât de mult am greșit? Nici măcar nu știu de ce plâng în momentul ăsta. Da, sunt tare în gură. După trecutul meu stupid, chiar sunt tare în gură dar dacă cineva mi-o întoarce... Sunt sensibilă. Mă deranjează să știu că greșesc cu ceva sau că nu fac ceva bine.. Eram în gândurile mele dar aud un:

Vlad: -Aa, Roxi! Am uitat să-ți spun că ți-a căzut lanțul când ai ieșit din sala de cinema.

El vine spre ea și îi dă lanțul iar eu mă întorc cu spatele. Nu vreau să vadă că plâng. Va face mișto de mine iar și iar. Dar na, prea târziu.. El spune "Deea?" și îmi pune mâna pe spate ca să mă întorc spre el. Dar nu. Eu rămân în acea direcție și încep să merg în față, așa cum pot, spre un magazin. El vine după mine și se pune în fața mea ca să mă opresc. A văzut că plâng și spune:

Vlad: -Andreea, ești bine? De ce plângi? Te doare ceva?
Eu: -Fizic, nu. Dar în alt fel, da. Ești prea tont ca să vezi că mă rănești cu ura ta care nici măcar nu știu din ce motiv este. *spun și mă uit într-o parte*
Vlad: -Eu nu am vrut să te rănesc prin cuvinte.. Nu am vrut să fi supărată din cauza mea. Îmi pare rău.. *spune și dă să mă îmbrățișeze dar eu mă întorc cu spatele și merg spre bancă unde erau fetele*

Mă pun pe bancă cu ele și Roxana îmi dă pachetul de șervețele pe care i l-am dat eu. Eu mă șterg puțin la ochi și mă uit în direcția unde era Vlad. Se pare că a plecat. Aleluia, deja mă enerva. Pff, pe cine păcălesc? Voiam îmbrățișarea aia, dar sunt sigură că iar mă va bârfi și o să-și bată joc.

Rebecca: -Ăm.. Ești ok?
Eu: -Mda, oarecum.
Rebecca: -Ok, eu ar cam trebui să plec. Mama are nevoie de mine cu nu știu ce lucruri prin casă. Sper să vă treacă supărarea. Paa!
Eu&Roxi: -Paaa!

Am rămas doar eu și Roxana. Am început să mai vorbim puțin dar apoi ea îl vede pe Daniel și zice:

Roxi: -Uite-l pe Dani.
Eu: -Aoleu! Hai să plecăm, te rog.
Roxi: -Umm.. Ok..

Noi am început să mergem și, ce bine că Dani nu ne-a văzut. Ne-am îndepărtat, iar ea spune:

Roxi: -Sooo.. De ce îl eviți?
Eu: -Bă frate, nu știu ce să zic. Nu mai simt ce simțeam în clasa a 6-a. Nu îl mai plac ca înainte..
Roxi: -Doar că, nu știi cum să-i spui pentru că nu vrei să îl rănești, așa-i?
Eu: -Iar îmi citești gândurile?
Roxi: -Mereu am făcut-o. 😂 În fine, eu zic să-i spui pur și simplu că nu mai simți ce simțeai. Te va înțelege.
Eu: -Uf, ok.
Roxi: -Fă.. Am uitat complet.. Trebuie să merg cu mama la bunica mea ca să ne dea câte ceva, nu a spus mai exact ce. Și mna.. Poate mâine voi dormi la tine, ok?
Eu: -E ok. Atunci.. Pe mâine. 🙂

Am mai vorbit puțin pe drum iar apoi fiecare a mers la casa ei. Eu am intrat în casă iar mama mi-a spus că nu se simte prea bine și că se duce la ea în cameră. Eu am urcat sus, în camera mea și mi-am scos din dulap niște haine pentru mâine ca să nu mai trebuiască să fac efort dimineața. Diriga spune că nu ar trebui să vin dacă am piciorul în ghips dar tot vin. Nu vreau să mai ratez și ziua de mâine. Adică, mă pot mișca, deci.. Intru pe Instagram și mă uit pe contul lui Cristi. Se pare că a șters story-ul. Perfect. Dar Vlad a pus unul în care cică e pe plajă.. Zice că nu va ajunge acasă prea curând. Mhm.. Nu! Andreea, nu te gândi la asta! Nu la asta! Off..