Being Chased

Capitolul 28

Am inceput sa ma fastacesc sub privirea intensa ce-mi urmarea fiecare miscare.Ochii imi erau tintiti in pamant pentru ca nu aveam destul curaj sa ma uit la el.Stiam ca daca o voi face,voi incepe sa plang si nu vreau asta.

Nu in fata lui!Nu merita!

"Esti bine!"ii aud vocea ragusita si in urmatoarea clipa ma trezesc acaparata de bratele lui puternice.

Caldura pe care o emana ma facea sa alunec si mai mult in imbratisarea protectiva si plina de posesivitate.Eram constienta ca nu e bine ce fac,ca nu trebuie,dar nu imi puteam controla corpul sau mintea.Era ca si cum el a pus stapanire pe toata fiinta mea.

Devenisem o marioneta,la fel ca si celelalte...

"NU!"tip mai tare decat am vrut si il imping cu toata forta.

Se pare ca se astepta la o reactie de genul asta pentru ca nu am reusit sa-l fac sa se miste nici macar un centimetru.M-a stans si mai tare la pieptul sau si cand ma pregateam sa-l mai imping o data,mi-a dat drumul.

Am deschis gura sa-i spun o bucatica din mintea mea,dar mi-a luat-o inainte.

"Stiu ca esti suparata si...ranita.Dar vreau sa vorbim,sa-ti explic si nu voi pleca de aici pana nu ma vei lasa sa fac asta."tonul lui era ferm,dar asta nu m-a impiedicat sa ii arunc cea mai urata privire.

"Si ce te face sa crezi ca vreau sa aud ce ai de spus?Nu vreau explicatiile tale,Chase."imi pun toata ura in felul in care ii pronunt numele."Nu le vreau doar pentru ca ti s-a facut mila de micuta Rose,de Rose care nu se poate apara singura,de fragila si fraiera Rose.M-am descurcat singura pana acum si o voi face si de acum inainte.Am trecut prin lucruri mai rele decat asta."ii spun,arcuindu-mi buzele intr-un zambet batjocoritor.

"Nu o fac pentru ca imi inspiri mila si nu te cred fraiera sau lipsita de aparare.O fac pentru ca vreau."imi spune pe acelasi ton ca inainte.

"Ei bine,eu nu vreau sa aud ce ai de spus.Esti doar o iubire adolescentina peste care voi trece cat ai clipi.Nu e ca si cum te iubesc sau chestii de genul."glasul meu era aproape soptit cand am spus ultimele cuvinte.

"Ba ma vei asculta fie ca vrei,fie ca nu."zice si ma da la o parte din calea sa.

Inainte sa apuc sa reactionez era deja in casa,udand podeaua holului cu hainele sale din care picura apa.Am intrat dupa el si am incercat sa-l impiedic sa urce scarile.

"Chase,pleaca!Bunica e in camera ei,nu vreau sa te gaseasca aici."ii spun in soapta cand vad ca nu pot sa-l clintesc din loc.

"Bunica ta a plecat de mai bine de un sfert de ora."imi spuna aproape plictisit si se intoarce din nou spre scari.

"Poftim?"murmur eu,dar nu incerc sa-l mai opresc.

Drumul spre camera mea a fost mai scurt decat am crezut.Voiam sa trag de timp,sa-l lungesc cumva astfel incat sa nu fie nevoie sa vorbesc cu el.Cand am auzit usa camerei inchizandu-se in spatele meu am stiu ca nu mai e cale de intoarcere si ca trebuie sa dam cartile pe fata.

"Deci..."spune Chase,asezandu-se pe pat.

"Deci..."repet dupa el ca un papagal si ma asez pe un scaun dintr-un colt cat mai indepartat de cosmarul meu perfect.

"Stii de ce am venit aici,Rose!Doar spune-mi ce ai de spus ca mai apoi sa iti pot explica ce s-a intamplat."spune oftand.

Ochii lui tradau oboseala,iar umbrele aproape pupurii de sub ei,imi confirmau faptul ca aseara,in timp ce eu ma incecam in propriile lacrimi si suferinta,el facea cine stie ce cu papusa aia Barbie.

Il cred si eu ca e extenuat.Ai nevoie de multa energie sa satisfaci fetele de genul ei.

Mi-am bagat unghiile in palma pentru a-mi distrage atentia de la gandurile care-mi zburau in acest moment prin minte.Voiam sa-l plesnesc atat de tare,dar asta nu va rezolva nimic.Nu-l va face pe el sa simta ceva si nici pe mine sa-mi revin.