The War of Love

Capitolul 3

C A P I T O L U L 3- "THE FAMILY BUSINESS"

Îmi privesc tatăl cu o ușoară încordare din cauza valului de sentimente pe care-l resimt. Deși au trecut abia doi ani, tatăl meu s-a schimbat complet la aspect. Mult mai bolnăvicios, mai tras la față, palid, cărunt. În schimb, zâmbetul i-a rămas același, strâmb și cu un motiv ascuns. Nu e ușor să conduci o întreagă organizație, deși e atât de ușor să faci rău oamenilor din jur.

Matias Martucci este un bărbat hotărât și încăpățânat, un bărbat a cărui pasiune e tortura și sângele. A omorât, a înșelat, a furat. Și cu toate acestea, este încă tatăl meu. Tatăl care îmi bandaja rănile după o zi de joacă, tatăl care mă numea prințesa lui, tatăl care punea siguranța mea pe primul loc.

Mi-a fost dor.

-Cum m-ai găsit? întreb dur privind de la tata la Antonio, fiind așezată comod pe unul dintre fotoliile din piele ale biroului.

Antonio pufnește scurt.

-Nu te-am scăpat niciodată din vizor, surioară. cuvintele lui îmi aprind un beculeț.

Deci eu în tot acest timp am fost supravegheată. Acum înțeleg despre ce vorbeau răpitorii mei în avion chiar când m-am trezit. Se pare că ei au fost însărcinați cu protecția mea în tot acest timp.

-Te-am lăsat să trăiești cu impresia că ai rămas singură, mia principessa. continuă tatăl meu așezându-se mai bine în scaunul său de la biroul.

-Și credeai că dacă mă voi simți singură mă voi întoarce în locul ăsta? întreb înverșunată de ce anume aud.

Tata bate cu ambele palme pe suprafața tare a lemnului.

-E timpul să te întorci acasă. Te-ai jucat de-a independenta destul. Și tu faci parte din familia asta așa că e timpul să te comporți ca atare.

Tonul său aspru îmi zgârie timpanele. Nu pot să accept să mă întorc la ce am fost odată. Nu vreau să fiu o marionetă din nou, condusă de reguli și prejudecăți.

-Am trăit destul de bine fiind oaia neagră a familiei, mulțumesc frumos! zic și mă ridic în picioare privindu-mi tatăl fix în ochii albaștrii pe care i-am moștenit. Non posso essere di nuovo un burattino, papà. Vuoi darmi una lezione? Farlo! Ma non ti aspettavi che restassi prigioniero qui per sempre. (Nu pot fi o marionetă din nou, tată. Vrei să-mi dai o lecție? Fă-o! Dar nu te aștepta să rămân prizonieră aici pentru totdeauna.)

Cu acestea fiind spuse, fac stânga împrejur îndreptându-mă spre ușă cu pași mici, dar nu înainte de a-i mai arunca o privire dezamăgită fratelui meu mai mare.

Cred că trădarea lui mă doare cel mai tare. Nu atitudinea tatei, nu gândul că fac parte dintr-o familie cu o ocupație periculoasă, ci trădarea lui. Simt un gust amar în gură la gândul acesta. Ar fi trebuit să fie alături de mine, să mă susțină, să mă apere. Dacă într-adevăr ar fi știut ce e mai bine pentru mine, nu aș mai fi fost aici. Nu pot să trec prin acest calvar încă o dată.

-Diseară să te aranjezi corespunzător, avem un invitat special la cină. spune tatăl meu chiar înainte să ies pe ușă.

-Chi? (Cine?)

-Cezar Scarlatti. intervine fratele meu.

-Cu ce ocazie? mă interesez debusolată de viitoarea prezență a unui mare mafiot al Italiei.

-Hai intenzione di saperne di più sull'azienda di famiglia. (Urmează să înveți mai multe despre afacerea de familie.)

***