The last Omega[Vkook]

10

Taehyung POV.

Toată lumea era nervoasă și nu aveam apsolut nicio idee de ce.
În timp ce mergeam spre școală, toți țineau privirea spre mine, dar nu vorbeau. Liniștea era incomodă și sper să ajungem cât mai repede, gândesc în timp ce mă jucam cu mainicilr mele drăguțe, oftez.
Eram chiar obosit, deoarece nu mă puteam opri din a mă gândi la masculul cu părul ca de corb.
Voiam să-l întreb pe Suho hyung cine era, el ar fi țipat la mine și m-ar fi pârât lui Baekhyun.
Eram confuz. Era greșit să întreb?
Mi-am promis mie să găsesc numele străinului, sperând că hyungs să nu observe.

Autorul POV.

Exo au ajuns la școală și curând Kai a paract mașina. Taehyung a ieșit grăbit, strigând un "pa,, la hyungs și a fugit către porțile școlii.
Luhan blestema ziua în care s-a născut. Baekhyun le-a spus să nu-l lase singur pe Omega să plece și el era acu deja plecat.
—La dracu! Mormăi supărat și ieși afară din mașină.
Jimin și JungKook au ajuns exact la timp să-l vadă mai ales pe băiatul dulce cum fugea spre porțile școli.
Băiatul frumos nu s-a oprit chiar dacă unii studenți se loveau de el din greșeală.

El doar se grăbea să ajungă în clasa sa.
JungKook a văzut lupi din Exo cum au pășit afara din mașină în mod clar supărat și Alpha-ul nu ajuta deloc rânjind.
Kyungsoo mârâi când a  dat ochii de zâmbetul obraznic de pe fața Alpha- ului.
—Șterge-ți rânjetul sau ți-l șterg eu. El l-a amenințat și ei au pășit la el și scurtul mascul drăguț cu părul gri.
—Te-am enervat? Rânjetul lui s-a extins.
—Ma gândesc doar la cum îl iau pe băiatul dulce în baie.
Pariez că el sună frumos când îmi geme numele. JungKook spune, și fața lui Kyungsoo se întunecată.

—Nici să nu te gândești să-l atingi. Putem să te omorâm cu ușurință
—Ooooh, te rog! Tu nu ai nimic în potriva mea.
JungKook găsea tachinarea masculilor în ceva amuzant și nu și-a dat seama când Jimin nu mai era în preajma lui.
I-a spus masculului să-l urmărească pe micul Omega la clasa lui, zâmbind viclean gasindu-l singur pe hol, în față dulapului său vorbind singur.
—Nu am recunoscut la început acest frumos..... Stai, la ce mă gândesc? Nu, oprește-te chiar acum! Tu nu îl cunoști...
Jimin tuși puțin pentru a atrage atenția la alții și micul băiat a sărit surprins, după a observat că un bătrân sta în spatele lui. El s-a întors rapid.
—Ohhh! M-ai speriat! El a exclamat, cât se putea de adorabil și Jimin a zambit la vederea acestuia.

Băiatul arăta uimitor, în special de aproape.
El avea o aluniță drăguță pe nas și avea obraji roși ce îl făcea pe bătrân să-i ciupească.
—Îmi pare rău, nu era intenția mea. Străinul a zâmbit la Taehyung, uitându-se la ochii săi drăguți.
—Sunt Jimin, sunt nou aici și nu îmi pot găsi clasa. Poți să mă ajuți? Taehyung imediat fericit ajută.
—Sigur! Eu sunt Taehyung apropo, dar poți să-mi spui Tae. Toată lumea o face. El chicotit drăguț și Jimin a zâmbit. Stiu, el a gândit în mintea sa și i-a înmânat hârtia pe care o ținea.

Taehyung a zâmbit viu.
—Ești în aceeași calsa cu mine dimineața, el a exclamat fericit și și dat foaia înapoi.
—Asta este minunat, dulceață.
El a zâmbit. Taehyung i-a arătat zâmbetul său pătrățos și Jimin se uita uimit la băiatul frumos.
"O el chiar este o bomboana"
—Deci...de ce ți-ai schimbat școala? Nu îți mai plăcea acolo?
Întreabă Taehyung interesat și înclinat capul aproape de el. Arată ca un cățeluș drăguț.
—Am făcut....este complicat. Prietenul meu ne-a dat afară. Jimin nu vroia sa-i spună numele lui JungKook, trebuie să știe de la Alpha, când el va vrea să-i spună lui Taehyung despre el.
—În fine, vrei să stai împreună cu mine și prieteni mei la masă? El i-a sugerat lui Taehyung, fără a se gândi la Hyungs lui sau dacă prietenul său va accepta.