Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]

Capitolul 20

Îmi deschid încet ochii,inca ma doare capul si incerc să mă obișnuiesc cu lumina puternică. Mă ridic în capul oaselor și constat ușurată că nu mă mai doare nimic. Imi amintesc de întâmplarea de ieri si mă uit repede la încheietura mea. Nu e nimic neobișnuit. Totuși a fost destul de ciudat. Mă ridic din pat și plec spre dulap. Cred ca glumești?! Tot șifonierul era plin de rochii roz. Îmi iau una mai lungă și pornesc spre baie. După cel mai lung duș din viața mea. Ies și mă trântesc în pat. Incep să aud pași, așa că mă ridic în picioare așteptându-mi "invitații" nedoriți. Pe ușă intră două gărzi.

-Lucifer vrea să te vadă

-Eu nu ies nicăieri îmbrăcată așa,uitati-va la mine cum arat!Parca as fi o magnolie.

Unul dintre ei mai are puțin și explodează de furie.Într-un final pleacă dar se întorc cu niște haine,mi le arunca pe pat iar eu plec la baie închizând ușa cu cheia în urma mea.
Ies de acolo având pe mine o pereche de blugi rupți și o bluză simplă neagră.

-Acum trebuie să plecăm.

-Mhm... nu prea am chef, poate mâine?

Unul din ei isi scoate coltii la mine venind să mă prindă dar mă feresc la timp el iar el se infige in draperii. Cel de-al doilea aterizează în patul meu iar eu ies grăbită din cameră dar sunt prinsă la ieșire de către alții doi.

-Ah... serios?! Nu mai poate vârcolacul să evadeze liniștit din castel?!

Sunt târâtă până în față unei uși mari din lemn negru. Unul din ei bate politicos la ușă și peste ceva minute mă văd în fața unui barbat dur,solid cu barba si imbracat in costum.

-Închina-te in fata mea!

-Tu primul!

Unul vine și vrea să mă ia pe sus dar o voce îl oprește:

-Lăsați-o!

-Cum te numești fetițo?

-Cu tot respectul pe care nu îl am pentru dumneavoastră, de parcă nu ați ști.

-Bine Ava, sper că...

-Ce vreți de la mine? De ce m-ați rapit?

-Sa ne ajuți sa câștigăm acest razboi,ai devenit mult prea puternică,cu ajutorul tau putem învinge haita Kanima.

-Pai,oaspetele ar cam vrea să plece.Și de unde va venit ideea ca eu va voi ajuta?! Doar nu credeți că îmi voi trăda haita?!

-Pai, vrei sau nu vrei tu ne vei ajuta.Spune cu un zâmbet drăcesc pe față.

-Ce vreți...

-Ethen, arăta-i oaspetelui nostru castelul.

Băiatul pe care, aparent, îl cheamă Ethen, se scoală agale din tronul sau și vine spre mine facandu-mi semn să îl urmez.
De jumătate de oră ne tot plimbam prin castel,Ethen arătândumi-l. Desigur ca nici nu m-am obosit să îl ascult căutând un loc pe unde voi putea fugi, dar castelul e prea bine păzit.

-O să îți fie cam greu să scapi de aici.

-Nu mai spune!

-Aici se află sala de antrenamente.îmi spune intrând într-o sală uriașă plină cu mașinării pentru antrenamente mult mai proaste decât ale noastre. Iar aici e locul unde se odihnește trupa 36, cea mai bună trupă a noastră.

Îmi dau ochii peste cap în timp ce intrăm într-o cameră destul de mare.

În fața noastră se află o brunetă care stă cu pumnul încleștat deasupra capului iar ochii ei arunca flăcări spre un băiat care stă în genunchi uitandu-se cu teamă în ochii ei.

-Ce se întâmpla aici?

întreabă el iar toți își întorc privire spre noi.

-Ca de obicei.îi spune o fata zâmbind.

-Asta cine-i? îl întreabă bruneta uitându-se urât la mine.

-Ea e Ava,Luna Suprema din haita Kanima!

Mă uit la ei analizandu-i. Bruneta se uită urât la mine, lângă ea e o roscata care îmi zâmbește. Unul din băieți se uită plictisit la mine iar cel de-al doilea mănâncă un hamburger pe care n-am idee de unde l-a luat.

-Și ce căuta o Luna Suprema aici? întreabă bruneta.

Fata asta o să îmi creeze multe probleme!