~27~

153 11 0
                                    

Nu stie nimeni cum să scapi de un meci de Quidici fara să te accidentezi, nu? Privirea mi se muta plictisita dintr-o parte in alta a salii de mese. Matură era asezata la loc sigur, langa mine, iar restul echipei se învârtea pe langa mine. Oliver incerca de 10 minute să ma forțeze să beau al cincilea pahar de suc, insa acum chiar nu aveam să ma dau batuta. Harry si Alexander stateau putin mai încolo, discutand despre aparare. Meciul cu Slytherin starnise multa lume, dar cum Draco era accidentat am primit echipa Hufflepuff in loc. Ceva nu avea să mearga bine in meciul asta si stiam lucrul acesta. A trecut o luna de la aventura mea cu Alexander si totul a revenit la normal printre noi, el s-a intors la treburile sale impreuna cu Harry, dar avand grija să ma ia cat mai repde de langa Nikolai. Harry imi interzise să ma vad cu el, insa cine să îl asculte pe idiotul de frate mai mare? Intalnirile mele cu el si prietenii lui imi plac, mai ales ca acum îi cunoscut destul de bine pe baieti. Exista un baiat numit Derek Rosier, un nume temut in Franta din cauza ca parintii sai au fost adepti ai lui Grindelwald, un mare temut vrajitor. Rosier, la fel ca ceilalti prieteni ai mei de la Slytherin parea mai interesat de corpul meu, decat de alceva. Avea un trup atletic, la fel ca fratele meu si Black, juca pe post de inaintas in echipa casei sale. Altul este Giniac Carrow, este si el prieten cu Draco si Nikolai, dar joaca pe post de batac. Cu totii stim numele astea, sunt nume de familii pur-sange, cunoscute pentru susținerea lor fata de Voldemort. Alt nume ar mai fi Octavian Avery, tot jucător in echipa de Quidici si la urma singura fata cu care ma inteleg, Alexa Rosewood.
Harry mi-a tras un cot, scotându-ma din gandurile mele. Mi-a intins matura si am parasit Sala Mare in aplauze. Vestiarul era plin cand am ajuns noi doi acolo, iar Black ascundea o sticlă de vin sub dulapuri. Oliver isi adusese ca de obicei schitele cu tactici, dar asta nu prea ajuta. Cand a observat neatenția noastra s-a enervat si ne-a pus să ne schimbam. Aerul cald de pe teren era un semn bun, insa, cand am auzit tipetele elevilor ne-am dat seama ca nu este chiar asa. Vantul năprasnic aproape mă dadea jos de pe picioare si am avut nevoie de umarul lui Alexanser ca să raman pe picioarele mele. Echipa adversa era stransa într-un colt si nu parea prea fericita. Am oftat adânc cand am auzit fluier de inceput. Coafa a zburat pe langa mine si a fost prinsa imediat de Alexander, insa vantul abia îi dadea voie să zboare. Planul lui Oliver nu ar fi mers in niciun caz, asa ca a trebuit să improvizam. Alexander și-a luat avant si mi-a pasat mingea, planul capitanului era sa recurgem la multe pase largi, insa pe ceata asta abia vedeam. Un bulgar a trecut amenințător pe langa mine, iar atunci am gasit forma de atac perfectă. Alexander a venit in drepata mea, cam la aproximativ 2 metri si am inceput să zburam cot la cot, astfel evitând echipa adversa si in scurt timp am marcat. Impreuna cu celalalt inaintad am inceput să marcam goluri , scorul fiind 50-30 pentru noi. Am fi continuat asa, dar un strigat m-a scos din minti, era asemanator cu cel pe care il scoate Harry cand viseaza urat, si chiar atunci mi-ai aruncat privirea in sus, era chiar fratele meu, care cadea in gol de pe matura...
●●●●●●●●●

Inima imi batea asa de tare incat ar fi in stare să imi iasa din piept. Harry a cazut de la o inaltime exagerat de mare, iar daca nu ar fi fost Dumbledore m-ai mult ca sigur era mort. Doarme de doua ore pe patul asta si eu nu m-am dezlipit de langa el, toata echipa l-a vizitat si a trecut si Cedrig Diggory să vada cum se simte, toti m-au rugat să merg să mananc ceva, dar nu am de gand să plec de aici curand. Mi-am luat strans in pumn lantisorul de la parintii mei si am oftat.
-Mă bucur ca folosesti cu intelepciune lantisorul, Andreea.*rasuna o voce puternica din spatele meu*
Mi-am intors ochii și am dat de unicul Albus Dumbledore, nu trecuse mult timp de la deschiderea anului școlar, insa el nu parea schimbat. Mi-am vazut reflexia in ochelarii săi aurii si pentru o clipa mi-am imaginat cum ar fi să fie bunicul meu. S-a apropiat incet de patul de spital si a asezat pe noptiera o felicitare, parea una dintr-un magazin, insa cerneala turcoaz din interior imi facea cu ochiul. Parea asa de simpla, dar in acelasi timp misterioasa, exact ca ochii unei persoane pe care o cunoasteam asa bine... Mi-am ridicat capul ca să dau de ochii săi albastrii, care mă priveau duios.
-Sunt sigur că Harry apreciaza devotamentul tau, insa domnul Lestrange a tinut să imi aduca in atentie că nu ai mâncat nimic de cand esti aici, adica, aproximativ 4 ore.
Deci Nikolai se interesase de mine, am chicotit in mintea mea, macar lui îi pasa. Nu era deloc ciudat să il vada pe Dumbledore, el este la fel ca noi, un "elev problema". Profesoara Lastar ne numise așa o data, iar de atunci mereu eram numiti așa. Vizitam biroul directorului extraordinar de des, de acea îi stiam toate parolele, insa mereu eram însoțiti de Prefecti, care se ocupau de noi, "elevii problema".
-Te asigur ca si ceilalti prieteni ai tai sunt ingrijorati, nu drgeaba am venit să te vad personal. De asemena cred ca ai nevoie de cateva lamuriri.*a transmis oftand, de parcă îi era greu să o spuna*
-Domnule director, daca ar fi să ma comparati cu cineva, pe cine ati alege?*am pus prima intrebare care mi-a trecut prin minte*
-Sunt mai multe răspunsuri, dar o sa iti dau unul singur . Elena din Troia, cea mai frumoas dintre muritoare si cauza razboiului Troian. Nu multi o considera importanta, din punctul lor de vesere ea doar și-a lasat sotul penteu Paris si a fugit, stand departe de război. Insa a avut si ea o arma, una chiar ciudata avand in vedere ca o purtau generalii greci, iar dupa au luat-o si cei roamani. Pumnalul ei simboliza puterea, statutul si onoarea, dar in acelasi timp a fost folosit in lupta, e clar ca o singur adata, insa a fost manuit bine. Afrodita, zeita iubirii, a favorizat-o si i-a daruit o frunusete incredibila. Aici vine asemanarea mea, Andreea. Elena din Troia era mereu incojurata de tineri frumosi, care sperau să îi ajunga la inima, iar ea a greșit chiar din aceasta cauza. Prietenii sunt mereu bine veniti, insa daca inima ți se îndreaptă in mai multe direcți, nu este bine de loc. Și-a parasit sotul m-ai mult pentru libertate, se saturase de ceilalti tineri si l-a preferat pe Paris.*mi-a explicat oftand*
-Am inteles asemanarea, domnule profesor. Insa, de ce tocmai Elena? Eu nu am fost niciodata prea frumoasa.*i-am explicat, inca debusolata*
-Esti frumoasa Andreea si frumusetea ta va creste o data cu varsta. Ți-am povestit despre pumnalui Elenei cu un scop, iar acesta era să iti dai seama ce s-a intamplat cu el dupa. Pumnalul a trecut din mana in mana, printre copii Afroditei, care il considerau un dar. Insa cineva s-a gandit ca ar putea să faca alceva, asa ca i-a facut o copie, insa nu un pumnal, a facut un colier din bronz celest si inima de safir. Este colierul tau, Andreea, si atata timp cat iti apartine binecuvântarea zeitei iubirii, Afrodita, este cu tine, chiar daca de cele mai multe ori protejații ei se complică in dragoste.*a terminat de explicat pentru a doua oara*
Langa mine Harry se foia in somn, i-am pus mana pe frunte o clipa, iar cand m-am intors, Albus Dumbledore disparuse.

♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡Donde viven las historias. Descúbrelo ahora