Flăcările iubirii

Cap 58. Chiar credeai că o să pic în capcana ta?

  Mă opresc într-o sală mai îndepărtată privind prin jur. Mirosul era dezgustător dar îmi era un pic cunoscută.
    Toate băncile din sală erau puse lângă perete iar pe ele stăteau o grămadă de flori mov în ghivece. Curioasă mă apropii mai tare de una dintre ghivece și ating ușor cu degetul o floare dar mi-l retrag repede gemând de durere. Ce caută verbină aici?

- Micuțo, unde ești? Aud vocea barbatului de pe hol începând să mă panichez. Folosind viteza de vampir iau sticlele cu verbină de pe catredă și încep să pregătesc o capcană.
        După ce termin mă razâm de banca din fața uși chiar atunci intrând necunoscutul ce mă urmărea cu disperare.

- Aici erai, doar nu încercai să fugi de mine, nu-i așa?

- Oricum mai fi găsit, îmi dau ochii peste cap. Barbatul pufnește batjocoritor înaintând ușor spre mine dar se oprește brusc rânjind.

- Chiar credeai că o să pic în capcana ta? Pronunță cuvintele tare și clar începând să râdă. Se lăsă jos în genunchi trecând ușor cu degetul peste ața albă trasă de mine dintr-un colț în altul. Uite, îți dau un pont, nu mai fi așa de previzibilă. Oftează zgomotos începând să înainteze spre mine trecând peste ața și chiar înainte să îmi facă ceva o găleată din fier cade de deasupra capului lui vărsând toată verbina pe prostul care mi-a intrat în capcană.

    Pielea lui începea să prindă o culoare ciudată care i se răspândea rapid peste tot. Zbiera de durere încercând să oprească otrava ce i se revărsă pe corp dar înrăutățea situația grăbind drumul spre moarte.

- T-te v-v-oi...cade inert pe podea cu un sunet înfundat făcându-mă să schițez un zâmbet.

- Îți dau eu un pont! Data viitoare fii mai atent! Ies din clasă închizând ușa în urma mea și privesc în stânga și dreapta încercând să mă decid în ce parte să o iau. Nesigură iau mâna de pe clanța rece luând-o spre stânga. Urc scările spre etajul următor dar pe la jumătatea acestora sint oprită de o voce groasă, răgușită și înspăimântătoare.

- Iubito, te căutam, unde ai fost? Un alt bărbat îmbrăcat tot în negru apăru în fața. Dacă nu mă înșelam era al doilea șef din cei trei.

- Ia sa văd dacă înțeleg, voi v-ați pus de acord să mă "vânați" pe rând începând cu cel mai slab, așa e nu? Îmi ridic sprânceana oftând.

- Și deșteaptă și frumoasă, pufnește amuzat. Dacă nu ai fi avut în tine acea putere uimitoare care ar putea distruge întreagă planetă în doar o oră

- Păcat că sunteți așa puternici dar proști! Puteați să mă atacați toți deodată și să mă doborâți dar cine s-ar fi gândit că nu aveți minte. Replic arogantă punându-mi mâinile în șold.

- Mai vedem noi! Cu mișcări rapide își dă pelerina neagră jos și scoate de la spate un flaut. Te aștept în pădure, cu acestea spuse sparge geamul din dreapta lui cu pumnul și pleacă pe acolo.