Flăcările iubirii

Cap 19. Mă bucur să te văd din nou.

După un duș lung și relaxant îmi aleg un tricou negru și o pereche de colanți tot negru. Mă asigur că mi-am luat tot ce trebuie și ies din cameră. Acum că am terminat orele trebuie să merg la nenorocita aia ce "întâlnire" pentru că sunt "datoare" lui Alexander. Off Doamne..mai bine nu leșinam. Oftez apoi ies din campus și mă îndrept spre parcare. În câteva secunde ajung și dau de mașina lui Alexander. Privesc în interiorul mașinii și îl văd pe el. Stă pe telefon indiferent de cine trece pe lângă el. Îmi dau ochii peste cap și deschid portiera intrând în mașină.

- Poți să nu mai butonezi telefonul ăla?

  - Nup!

- Și de ce mă rog? Mă strâmb la el.

- Pentru că nu vreau. Mârâi nervoasă apoi spun cât se poate de tare:

- Prost! Acesta nu mă bagă în seama și bagă cheile în contact. Apasă tare accelerația iar în următoarea secundă mă lipesc la propriu de scaun.

Parchează în fața cafenelei și oprește mașina.

- Am ajuns, oftez eu și ies din mașină. Alexander vine lângă mine și îmi face semn să mergem.
Intrăm în cafenea și ne așezăm la o masă liberă.

- Acum, ce vrei să vorbim? Întreb eu arcuind o sprânceană.

- Lucruri banale, ridică din umeri și se lasă puțin peste masă privindu-mă intens.

                    -- • ♦️ • ♦️ • --

  Intru în sfârșit în camera mea și arunc mini gentuța pe care am luat cu mine pe scaunul de la birou. Nu am apuc nici să fac un pas căci trei bătăi în ușa mă opresc din a face orice altceva. Cu pași hotărâți mă îndrept spre ușă. O deschid în fața mea afisându-se Jack. Instantaneu un zâmbet larg îmi apare pe față făcându-i loc să intre.

  - Mă bucur să te văd din nou! Îl iau în brațe și îl strâng tare. Acesta își așează mâinile pe umerii mei și mă îndepărtează ușor.

  - S-a întâmplat ceva? Îl privesc direct în ochii dar acesta își ferește privirea. Jack, ce s-a întâmplat? Te simți rău? Ce ai, insist eu dar tot nu spune nimic.

- Ne despărțim!

Stop!

Pauză!

CE?

- Stai cum? De ce, ce s-a întâmplat? Jack, privește-mă! Te rog, spune-mi ce s-a întâmplat! JACK! Urlu eu parcă simțind cum îmi pierd mințile.

Nu, sunt sigură că asta este doar un coșmar iar in curând o să mă trezesc. Și până la urmă nu ar avea motive ca să facă asta.

- Te-am văzut Kristen ce nu înțelegi? Te-am văzut! Ai fost în cafenea cu acel Alexander. Iar astăzi ai coborât din mașina lui bine mersi când eu te căutam ca prostul peste tot. Te-ai gândit o singură secundă la mine cât timp ai fost cu el? Știi ceva, nu mai contează. Iese din cameră cu viteza luminii lăsându-mă singură să mă înec în amar.

O lacrimă se rostogolește pe obrazul meu rece apoi urmând altele. Mă prăbușesc pe jos plângând în hohote. Nu pot să cred că tocmai mie mi se întâmplă asta. Nu înțeleg cum unii oau decizii pripite înainte să îi asculte pe alții! Pur și simplu nu înțeleg.

  - FOARTE BINE! PLEACĂ SĂ NU TE MAI VĂD LAȘULE! SĂ TE DUCI LA DRACU CU TOT CU DECIZIA TA DE DOI BANI! Iar eu care CREDEAM că ești un băiat de treabă! Urlu în urmă lui ridicându-mă de jos. Îmi iau telefonul și ies din cameră nervoasă până la maxim dar încă plângând.

Ajung foarte repede în parcare și deblochez mașina. Intru în ea și pornesc în trombă spre casa mamei. Sunt sigura că ea îmi va fi alături în momentul ăsta și mă va înțelege. Nu vrea să mă vadă suferind iar nici eu pe ea. Mama va fii antidotul pentru otravă!

Am nevoie de ea!