Flăcările iubirii

Cap 20. Sete de răzbunare!

Dau buzna în casa mamei fără să mai bat și încep să o caut.

- Mamă? Ești aici? Strig tare dar nu primesc nici un răspuns. Urc sus la etaj și mai strig odată: Mamăă! Unde ești? Intru în camera ei...

""  - Viața nu mereu este dreaptă scumpa mea. Întotdeauna va exista cineva care să te întristeze dar asta nu înseamnă că nu poți fi fericită.  Uneori, te poți simți singur, că toți îți întorc spatele și nu te bagă înseamă, te poți simți trist dar niciodată nu vei fi învinsă.
Poți să pierzi persoane dragi ție iar apoi să nu îți mai pese de nimeni și nimic dar asta nu te va ajuta cu nimic. Nu te gândi niciodată să abandonezi. Privește viața cu alți ochi și ai să vezi cât de frumoasă e!
Nu te lăsă pradă tristeții și suferinței, trăieșteți viața. Spune mama veselă mângâindu-mi părul.

- Așa o să fac mami crede-mă. O îmbrătișez strâns și încep să râd. Dar mai am o întrebare mami.

- Ce este scumpa mea?

- Viața este chiar atât de crudă? 

-  Este...dar nu mereu. Uneori te îmbrățișează cu ambele brățe apoi știi ce face?

- Ce?

- Te gâdilă până nu mai poți!  Degetele mamei mele încep să mă gâdile făcându-mă să râd fără să mă opresc. ""

Mă pun lângă ea pe podea și o privesc tristă. Nu mai are rost să mă chinui atâta. Am venit prea târziu.
Dar nu este târziu pentru răzbunare. V-oi afla cine a făcut asta și mă voi răzbuna!

- Se pare că ai văzut și tu. O voce de bărbat se aude în spatele meu și mă întorc instant. El este! Cel care a omorât-o pe mama și care mi-a dat acel pistol.

- Ticălosule cum ai putut! Mă grăbesc spre el cu pumnul ridicat dar se dă la o parte încercând să ma calmeze.

- Calmează-te micuțo! Nu eu ți-am omorât mama.

- Atunci cine a făcut-o? Mârâi la el. Acesta se apropie de mine privindu-mă direct în ochi.

- Impresionant! Rostește el.

- Ce este așa "impresionant"?

- Cu toate că mama ta a fost ucisă, nu plângi deloc. Nu verși nici măcar o lacrimă. Afirmă făcându-mă să pufnesc.

- Plânsul este pentru fraieri. Îi strig în fața și îmi încrucișez mâinile la piept.

- Înțeleg! Sângele clocotește în venele tale. Mușchii îți sunt încordați. Ți-e sete! Sete de răbunare. Vrei să îl faci să suferi pe cel care ți-a omorât mama. Nu-i așa? Îmi șoptește la ureche. Își bagă mâna stângă în buzunar scoțând un pistol negru lucios. Mi-l întinde apoi spune serios:

- Răzbunăte! Asta vrei nu? Fă-o! Criminalul ește la douăzeci de kilometri de aici. Mai ți minte criminalul din Sevilla? El este. El ți-a ucis mama așa că tu îl vei ucide pe el. Și de data asta să ai grijă de pistol. Pleacă silențios lăsându-mă singură cu gândurile mele.

Tocmai am acceptat un pistol pentru a ucide criminalul care mi-a omorât mama? Dar defapt, mă bucur pentru asta. Voi putea să o răzbun pe mama mea. Păcat că nu v-oi fi deloc miloasă atunci când îl voi ucide.

  Bag pistolul în buzunarul de la spate și mai privesc ultima dată spre ea.

Iartă-mă mamă dar nu mă voi simți împăcată niciodată până nu îl omor.

Sun la salvare iar în scurt timp apar luând-o pe mama. Răspund la câteva întrebări apoi ies din casă intrând în mașină.
  După înmormântarea mamei o să plec direct după criminal. Răzbunarea asta nu suportă amânae nici măcar pentru cinci minute.

                  -- • ♦️ • ♦️ • --

Înmormântarea s-a terminat. A fost multă lume care se rugau pentru sufletul mamei. Au fost și Yue și Jack. Nu, nu m-am împăcat cu el, pur și simplu a spus că vrea să îmi fie alături în momentele astea. A spus că poate rămânem prieteni daca vreau și eu așa că am acceptat.

Dar să las trecutul la o parte pentru că acum suntem în prezent.