Academia era învăluită într-o pătură de liniște sinistră. Miasma acoperea din nou cerul iar acea prezență malefică se simți din nou . Dar ce data asta erau mai mulți.
- Haide fetițo nu ne ataci? Vocea groasă se auzi din pădure încercând să mă ademeneasca acolo. A da am uitat, suntem prea mulți pentru tine. În jur de vreo opt vampiri veneau lent spre mine cu rânjetele acelea scârboase.
Mâinile mele începeau să se miște fără voia mea scufundându-i pe ceilalți în întuneric. Îmi străpung pielea încheieturii cu colți și las sângele să curgă. Cu ajutorul vitezei fac o dâră de sânge în jurul lor închizându-i sub vraja mea.
- Biete umbre pierdute în întuneric
Cer și aduc durere altora
Suflete condamnate scăldate în păcat
Vreți să-i dați morții o șansă?
Urletele lor de durere se pierd în liniștea pădurii ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Cei opt vampiri stau în fund privind în gol. Probabil suflete lor deja se înecau în flăcările iadului. Mai vâslesc puțin când văd poarta.
- Încredințez aceste suflete Iadului!
-- • ♦️ • ♦️ • --
- Hai stai cu noi! Sunt trasă de mână până în barul micuț și întunecos cu mese mici și rotunde. La o masă mai îndepărtată de intrare stăteau doi băieți înalți și o brunetă. Ne apropiem de masă chiar atunci recunoscând chipul "salvatorului meu". Degetele lui se mișcau repede pe eranul telefonului ignorând tot ce se află în jurul lui. Celălalt băiat conversa cu bruneta focoasă.
- Hei băieți ea e... -se oprește privindu-mă cu ochii mari.
- Pandora, spun căutând telefonul prin geantă. Îl găsesc rapid și îl deblochez intrând la mesaje.
Eu: Ești ocupat?
Alexander: Stau cu Ervin. S-a întâmplat ceva?
- Eu sunt Mike, mă bucur să te cunosc, spune băiatul cu părul șaten și ochii albaștrii. Fac semn din cap aruncând o privire fugară fetei de lângă mine. Bruneta tasta acum și ea telefonul vorbind cu "Nebunul meu".
Eu: Aseară mâinile mele au început să se miște fără voia mea. Ai putea să îmi spui ce mi se întâmplă?
- Băieți dacă nu ați obervat am adus pe cineva nou, se răstește Roseline. În continuare cei doi privesc captivați eranul telefonului parcă neauzind ce se întâmplă în jurul lor.
- Eu o să plec. Mă ridic de la masă dar Roseline mă trage înapoi. Se ridică mergând spre salvator după care se poziționează în spatele lui. Acțiunea ei mă face să pufnesc în râs dar mă opresc rapid fără să atrag atenția. Îl trage de urechi luându-i telefonul din mână.
-Ești surd? Tu ai auzit vreun cuvânt din tot ce am zis?
Alexander: Zeița întunericului te-a ajutat. Sufletul ei s-a contopit cu al tău ca să îți mărești puterile.
- Normal că nu! După cum vezi sunt ocupat cu livrările, se strâmbă ca un copil încercând să ia telefonul din mâna prietenei sale.
- Prostule am zis că am adus pe cineva nou, zice făcând semn cu capul spre mine. Bruneta și prietenul acesteia se întorc spre mine privindu-mă uimiți.
- Um, bună, sunt Pandora!
- Deci Pandora, ne întâlnim din nou! Eu sunt Marco, rânjește acesta recuperând telefonul.
Eu: Mulțumesc pentru explicație
Spunei lui Ervin că trec mai târziu pe la el.
- Deci tu ești fata despre care tot trâncănește Marco! Replică bruneta zâmbind prietenește. Sunt Melanie.
- Ba nu! De unde ai mai scos-o și pe asta? Se apără Marco.
- Calmează-te eu doar am spus adevărul. Acum scuzați-mă dar trebuie să plec, se ridică aceasta de la masă lăsându-ne într-o liniște mormântală.
ČTEŠ
Flăcările iubirii
Romance" - Sigur vom fi împreună? - Sigur micuțo dar acum trebuie să uiți cine ești cu adevărat. Îi sărută obrajii micuți apoi se făcu nevăzut în întunericul pădurii. Mama ei venii lângă ea prinzând-o de umeri. - Să nu uiți că te iubesc! Te voi...
