Flăcările iubirii

Cap 55. Ați auzit de site-ul Iadului?

  - Nu înțeleg de ce te-au externat așa rapid! Rostește Mike privind în gol, propabil încerca să găsească răspunsul. Oftez punând mâna pe spatele lui.

- Și doctorul a fost așa agitat ieri când a ieșit din salonul unde erai tu! Spune și Melanie încurcată.

- Hei sunt bine, nu mă doare nimic, așa că nu vă mai îngrijorați! Oricum, unde sunt ceilalți doi?

- Oh, i-a chemat șeful pentru un transport. Zice indiferentă. Imediat un sunet ascuțit se aude din buzunarul Melaniei. Aceasta își scoate telefonul privind apelantul apoi răspunde.

- S-a întâmplat ceva? Mm..nu! Da, cu prietenii! Da am fost. Ok venim imediat! Închide apelul băgând telefonul înapoi în buzunar.

- Trebuie să plecați nu-i așa?

- Oh da! Ne-a chemat șeful, avem patru livrări. Mustăcește Melanie și îl ia pe Mike de braț plecând.

Se pare că am rămas singură. Perfect! Oftez zgomotos înaintând spre trecerea de pietoni de la vreo trezeci de metri de aici când în minte îmi apare Alexander.
Cu viteza luminii scot telefonul din buzunar formând numărul lui Alexander după care pun telefonul la ureche. Sunetul înfundat începe să se audă semn că trebuie să aștept.

  Închid din nou apelul mergând mai departe. L-am sunat de vreo cinci ori și tot nu a răspund dar măcar m-am împrietenit cu căsuța vocală.
    Ajung în fața vilei a tatălui meu și fără tragere de inimă apăs clanța intrând. Cum mă așteptam întunericul era peste tot nelăsând loc de lumină dar la ce să mă aștept de la o casă de vampiri? Mă descalț rapid mergând spre camera lui Alexander. Deschid ușa dar camera era foarte dezordonată și cred că am văzut și o lampă spartă. Mă încrunt nervoasă fugind spre camera lui Ervin dar nici acolo nu era nimeni.
Nici măcar cei care lucrau aici! Ce naiba se întâmplă?

   Îmi iau botinele în picioare și ies din vila goală. Momentan nu pot să plec să plec să îi caut, săptămâna asta am ore importante dar imediat cum termin pornesc în căutarea lor!

 
                    -- • ♦️ • ♦️ • --
    

     Întrăm toți în cafeneaua micuță și draguța așezându-ne la o masă goala. Localul era cam gol doar câțiva băieți stăteau într-un colț și o doamnă în vârstă își savura cafeaua.

  - Mm, ce comanzi? Se apropie Marco de mine privind în meniul meu curios.

- Nu știu! Cred că o să iau o cafea și hmm, atât! Spun închizând meniul punându-l pe masă. Marco mă privește uimit.

- Atât? Nu ți-e foame?

- Mm puțin dar mai bine nu.

  Acesta revine la locul lui încă încercând să se decidă. Fața lui arăta sentimentul de curiozitate și siguranțâ care până la urmă mă stârnea.

- Ce doriți să comandați, apare chelnerul lângă noi cu un carnețel mic și un pix în mână. Mike îi întinde ușor meniurile apoi începe să turuie spunând toate comenzile noastre. La sfârșit bărbatul termină de notat făcându-se nevazut.

- Cum au mers livrările, sparg eu liniștea.

- Foarte bine, am avut câteva probleme minore dar le-am rezolvat! Raspunde Roseline. Dar tu? Ce au facut cât timp noi am fost plecați?

- Nu mare lucru...doar m-am plimbat puțin prin parc nimic mai mult, mint cu nerușinare privind în altă parte.

- Ați auzit de site-ul Iadului? Ne întrerupe Mike privind captivat ecranul telefonului. Degetele lui se mișcau rapid în timp ce ochii lui se mișcau de colo colo citind un text mic ce l-am observat când m-am aplecat peste masa rotundă din lemn.
    Toți se blochează privindu-l confuzi.

- Site-ul Iadului? Intervine Marco.

- Da! Aici scrie că dacă vrei să te răzbuni pe cineva trebuie doar să scrii numele celui pe care vrei să te răzbuni și să apeși butonul "trimite" apoi vrei primi un mesaj pe telefon de la Fata Iadului: Mesajul tău a fost primit", termină Mike de vorbit eu încruntându-mă imediat.

Fata Iadului?