Intalnire Cu Scantei

Capitolul 15

Cand a spus acest lucru indoiala isi facuse loc in sufletul meu. Incercam sa fac legatura dintre lucrurile ei si Kayl, dar pe moment nu imi venea nici una. L-am privit pe Kayl speriata si o sclipire minuscula imi atrase atentia. Ceva la gatul lui sclipea. Imediat mi-am dat seama ce era. Medalionul. Medalionul care mi-l daduse el acum cateva zile si pe care i l-am dat inapoi. Era al ei? Cum de nu ne-am gandit.

- Cam greu ti-ai dat seama. Oricum e prea tarziu. Omoar-o! poruncii, iar Kayl se supuse.

Speriata, imi blocasem toate sursele de magie. Nu mai eram in stare sa leg doua cuvinte. In minte nu mai imi venea nici o vraja. Eram prea speriata. L-am vazut pe Kayl luand un ciob de pe jos inaintand spre mine. Panicata ma dadeam cate un pas inapoi incercand sa gasesc o scapare, dar mintea imi era goala.

- Kayl, te rog revino-ti! Sunt eu, Ricky. Te rog! in zadar incercam sa il fac sa isi revina. Nu dadea nici un semn de reactie. Avea control total asupra lui.

- Nu ai nici o sansa! incepu aceasta sa rada.

- Kayl, trezeste-te! tipa Taylor.

- Cap sec revino-ti daca nu vrei sa regreti mai tarziu! tipa si Dean, dar fara nici un folos.

Ajunsesem in coltul camerei sprijinita de perete. Il priveam cum se apropia cu fiecare pas. Fara sa imi dau seama mi-am adus aminte de o vraja si speram sa mearga. Trebuia macar sa lupt. Daca era sa se intample ceva macar luptam cu toata forta mea.

- "Perisai" [SCUT!]

In acel moment Kayl dadu sa ma injunghie cu ciobil de sticla insa un scut invizibil il oprii.

- Nu vei scapa. Micile tale scamatorii nu vor rezista! zise aceasta dandu-i mai multa forta lui Kayl.

Cum mi se intamplase si in parcarea scolii cand o salvasem pe Kisha asa se intampla si acum. O simpla vraja ma secatuia de vlaga. Am tinut cat am putut de mult scutul, dar intr-un final acesta a cedat lasand ciobul de sticla sa ma raneasca. L-am prins pe Kayl de mana in timp ce il priveam. Imi simteam respiratia intretaiata. Picioarele nu mi le-am mai simtit, cazand la podea. Nu inaintea sa smulg medalionul de la gatul lui Kayl.

- Ricky!!! tipara Taylor si Dean fiind socati de ceea ce tocmai se intamplase.

- Victorie!! striga Ema bucurandu-se incepand sa faca o alta vraja, presupun, din care sa ia forta mea vitala pentru ea.

- Ce naiba .... Ricky! l-am auzit pe Kayl strigand speriat cazand langa mine luandu-ma in brate. Ricky! Te rog, iarta-ma, incepu acesta strangandu-ma in brate. Mici picaturi de lacrimi cadeau pe obrazul meu facandu-ma sa deschid usor ochii. Vederea deja se incetosa, racorea imi acoperea corpul, iar intunericul vroia sa ma inghita. Mi-am ridicat mana cu medalionul, care devenise extrem de grea, in speranta ca va sti ce sa faca.

Dupa ce lua medalionul si se ridica, lasandu-ma la podea usor, nu am mai auzit decat un zbierat infernal si pe urma liniste inmormantala.

Se terminase? Nu mai simteam nici o durere, nici un sentiment, nimic. Murisem? Dar unde era luminita de la capatul tunelului sau unde erau ingerii dansatori sau macar flacarile infernului. Trebuia sa ma intampine ceva daca tot dadusem coltul. Singuratatea in care ma aflat ma speria. Nu imi placea. Intunericul si singuratatea erau  cea mai mare pedeapsa pentru mine fiindca de ele imi era cel mai rau frica. Nu intelegeam de ce. Nu facusem nici un rau. Din contra facusem bine. Imi razbunasem tatal si celelalte fete dinaintea mea care suferisera din cauza ei. Dreptatea se facuse, dar rasplata mea unde era? Dintr-o data dureri in piept ma facusera sa ingenuchez. Voci infundate se auzeau din intuneric. Vroiam sa urlu dar nu puteam. Vocea imi pierise. Sa ma misc, iar nu puteam deoarece cu fiecare miscare ce o faceam durerile din piept deveneau si mai ingrozitoare. Dupa ce m-am linistit un pic, m-am ridicat usor hotarata sa incerc sa merg, in speranta ca aveam sa ies undeva. Apoi o durere si mai rea decat celelalte m-a lasat fara rasuflare facandu-ma cad.