Ok, ok. Incepi sa scrii cartea aia nenorocita.
Si incepi, primul cuvant, prima propozitie, paragraf, capitol. Inca de cateva zeci de ori si gata, ai o carte.
Numai de ar fi atat de usor.
Dar nu despre asta e vorba. (Asta e pentru aia ca mine. De ce credeti ca nu am carti publicate?).
Acele ganduri toxice, demoni care se ascundeau in umbrele indepartate, se apropie din ce in ce mai mult de tine. Si cand ajung...
Ganduri pe care nu le-ai avut pana atunci.
''Daca nu e suficient de bun?"
''Daca e o idee prea folosita/folosita deja?"
"Daca stilul meu de scris e plictisitor?"
"Dialogul meu e natural?" (Da, e foarte important. Vorbim alta data despre asta)
"Transmit suficiente sentimente?"
Etc. etc.
Daca nu le ai...
Arata-mi calea pentru ca mi-e dor sa fiu lipsita de griji.
Dar e ok se le ai, si s-ar putea sa nu scapi de ele pana cand vei gasi pe cineva caruia sa ii placa.
Atunci vor pleca.
Dar nu vor veni daca ai cartea in ciorne. Publica. Publica si asteapta. Mult, mult si bine pana la acel comentariu care iti va da curajul sa te uiti la cartea ta fara sa mori de rusine.
Publica si nu te gandi prea mult. Over-thinking te va distruge impreuna cu cartea ta.
Alt lucru important si promit ca termin.
Nu.
Corecta.
Am gasit sfatul asta peste tot. Nu corecta pana cand nu ai scris toata cartea. Cum am spus, nu te gandi prea mult.
Gata, pup.
KAMU SEDANG MEMBACA
Watch my world burn// sfaturi
AcakAi vrut vreodata sfaturi în materie de scris, dar nu ai avut de unde să le culegi? Ei bine, drag cititor, sper că viitor scriitor, bine ai venit în locul pe care îl căutai de mult!
