Tradarea (Pauza)

Capitolul 5 De ce eu?

Ma trezesc incet cand aud sunetul ploii care bate in geam si pe acoperis. Lumina in camera e inca aprinsa, dar sunt tot singura. Ma intreb cat timp am dormit. Se aud voci joase din cealalta incapere, insa nu imi pot da seama ce spun, sau daca sunt mai multi acum, nu reusesc sa descifrez nimic. Oare ce s-a mai intamplat cat timp am dormit? Sa fi venit seful celor doi? Cel care a planuit totul de la inceput, vinovatul a tot ceea ce m-i se intampla. De ce tocmai eu?

Dupa cateva minute usa se deschide si brunetul intra in incapere cu ceva material in mana. Pe cand incepeam sa ma ingrijorez cu privire la ce vroia sa faca, se duce in spatele meu si imi acopera ochii.

- De ce faci asta? intreb ingrijorata.

- Sefu e aici. Acum taci si asteapta, imi raspunde scurt.

Nu mai zic nimic, doar ascult. Pasi se apropie tot mai mult de mine, O mana imi atinge capul, ca o mangaiere... Ce inseamna asta? Ma trag intr-o parte asa incat sa nu ma atinga, dar tot il simt langa mine. Apoi ii simt respiratia aproape de fata mea si, cand ma asteptam mai putin, ma saruta pe frunte. Asta da lucru ciudat.

- Cine esti? Ce vrei de la mine? il intreb speriata. De ce faci asta? De ce tocmai mie? Da-mi drumul, te rog, continui tot mai agitata. Cum se poate ca aceasta persoana, rapitorul meu, sa se poarte ca o persoana care ar tine la mine? Cine esti misteriosule?

- Ti-am zis sa taci! urla brunetul, imi dau seama dupa voce.

- Shhh... o voce noua, cel putin asa cred. El e! Sunt sigura ca e el, dar cine e de fapt? Si cui ii spunea sa taca? Mie sau celuilalt? Greu de ghicit...

- Acum iti vom suna tatal, pentru recompensa, desigur, asa ca sa fi cuminte si tacuta, clar? se aude o alta voce, cred ca a blondului. Clar? intreaba din nou cand vede ca nu reactionez.

- Da, raspund cu vocea sparta. Recompensa? Serios? Bani, normal, totul se rezuma la bani. Nenorocitii!

- Domnule Brown, o plăcere să vă aud, se aude blondul. Probabil vă întrebati unde se află fiica dumneavoastra, Alessia, sau mă insel?

- Nenorocitule! ii aud vocea tatalui meu. Ce i-ai facut fiicei mele?!

- Aici noi punem intrebarile si conditiile, se aude iar rapitorul. Ai 72 de ore la dispozitie sa faci ceea ce iti voi cere. Asta, daca mai vrei sa iti vezi fata in viata. Si, bineinteles, nu cred ca mai e necesar sa iti spun ca politia nu are ce cauta!

Cand am auzit uriasa suma pe care o cereau in schimbul vietii mele nu mi-a venit sa cred. De unde avea tata sa faca rost de bani? Si daca nu va reusi, ce se va intampla cu mine oare? Cam un minut s-a facut liniste, apoi tata a vorbit din nou.

- De unde stiu ca e la voi? l-am auzit intreband. De unde stiu ca e bine? A vorbit destul de calm.

- Vorbeste! il aud iar pe blond. Dar ai grija ce spui! vorbeste amenintator.

- Tati? incep speriata. Sunt bine, nu mi-au facut nimic. Nu le da nimic, nu conteaza ce se intampla! am spus mai tare si repede, caci stiam ca vor face ceva sa ma opreasca sa vorbesc. Si asa s-a intamplat, unul din ceilalti doi mi-a acoperit repede gura sa nu mai scot o vorba.

- Parca ti-am zis sa ai grija ce vorbesti. Deci, domnule Brown. In 72 de ore sa aveti totul pregatit pentru recuperarea fetei. Sau nu o veti mai vedea vreodata!

- Nu am cum sa fac rost de aceasta suma... il aud pe tata incercand sa spuna, dar apoi nu se mai aude nimic, semn ca apelul a fost intrerupt.

- Ti-am zis sa fi cuminte, sa ai grija ce spui, imi zice blondul prinzandu-mi barbia. Acum vei ramane nemancata. Si cred ca ti-e destul de foame, spune batjocoritor. Gura imi e eliberata si pot vorbi din nou.

- Nu ma intereseaza, sper doar sa nu va reuseasca planurile deloc, spun putin mai sigura pe mine. Iar tu, seful celor doi maimutoi, esti un las! De ce nu ai tupeul sa iti arati fata? Lasule! incep sa strig, dar o palma peste obraz ma opreste brusc. Cine m-a lovit? Sa fi fost el? Misteriosul..?

- Opre... se aude o voce noua, dar se opreste brusc. Ii e frica sa nu il recunosc? Asta inseamna ca nu el m-a plesnit? Nimeni nu mai spune nimic, dar se aud imbranceli, pasi care se indeparteaza, apoi o usa se inchide brusc. Am ramas iar singura si incep din nou sa ma bantuie intrebari. Oare ce va face tata? Cine e acest personaj misterios care m-a rapit si de ce m-a gasit tocmai pe mine? Cand ma voi intoarce acasa, daca ma voi mai intoarce...? Prea multe ganduri si intrebari fara raspuns. Cel putin deocamdata. Voi primi raspunsuri cat de curand... Sper...

Inca un capitol. Putin cam scurt, scuze, vroiam sa pun ceva cat de repede. Lectura placuta! :*