Tradarea (Pauza)

Capitolul 3 Liniștea dinaintea furtunii

Stăteam deja de 10 minute afară așteptându-l pe Ayden să apară pentru a merge la politie. Eram tot mai îngrijorată în privința lui Chase, chiar dacă nu vorbisem de mult cu el și aveam neînțelegerile noastre, e fratele meu și îl iubesc. Mă plimbam dintr-o parte în alta și așteptam devenind tot mai nerăbdătoare, când îl văd că apare.

- Ce ţi-a luat atât să ajungi? întreb agitată. Nu e ca și cum stai la 10 kilometri distantă!

- Liniștește-te! mi-a spus fratele meu care nu părea deloc îngrijorat.

- Cum vrei să mă liniștesc? Cum ești tu așa liniștit când tocmai mi-ai spus că fratele nostru Chase a dispărut?! am continuat nervoasă, aproape urlând.

- Acum îti explic, a zis cu un mic zâmbet pe chip, ceea ce mă făcea și mai nervoasă. Cum poate fi așa liniștit și să oară fericit în situația aceasta? El care stă în aceași casă cu Chase?

- Spune repede! Și șterge-ti zâmbetul ala că mă enervezi! i-am zis cu o privire ce ar putea ucide.

- M-am gândit să îi scriu un mesaj, a inceput el să explice. M-am gândit că dacă a plecat pentru că vrea să fie singur și nu a pătit nimic, își mai deschide telefonul și va vedea mesajul și va răspunde. Chiar după ce am vorbit cu tine i-am scris că știi și tu că nu dau de el, că te-ai speriat și că am hotărât să mergem la politie să îl dăm dispărut dacă nu dă nici un semn în următoarea ora. Și mi-a raspuns, fix inainte să ajung.

- Ce ti-a scris? am intrebat curioasă, încă îngrijorată.

- A zis că e bine, continuă Ayden uitându-se în ochii mei, încercând să mă liniștească. Și-a cerut scuze că a dispărut așa, dar vroiai doar să fie singur o vreme, dupa despărtire, știi tu...A zis că a mers în alt oras, la un prieten, să nu mergem nicăieri și să fim liniștiţi că ne va mai scrie uneori câte un mesaj ca să știm că e bine. Ti-am zis eu că e bine, a încheiat zambind.

- Da așa ai zis, i-am răspuns la zâmbet, simțindu-mă ușurată că fratele meu e bine, chiar dacă a decis să fie departe de noi.

Despărțirea de Alanna l-a afectat puțin cam tare. Era cu ea de vreo 3 ani și ceva cred, și din câte mi-a spus Ayden, ea l-a înșelat, nemernica. Intotdeauna am urât idea de infidelitate și știu sigur că dacă cineva mi-ar face mie ceva de genul nu l-aș ierta niciodată. Sper doar ca Chase să își revină repede, să treacă peste și să își găsească o fată care să îl iubească și să îl facă cu adevărat fericit.

- Acum ce facem? m-a intrebat Ayden, desprinzandu-ma din gandurile mele. Mergem la o plimbare in parc?

- Desigur, de ce nu? am raspuns zambind. Ne-ar prinde bine o plimbare.

Am mers intr-un parc ce se afla destul de aproape, ne-am plimbat putin, apoi am gasit o banca libera si ne-am aseazat. Am stat acolo in jur de o ora, am povestit despre ce am mai facut fiecare in ultima saptamana de cand nu vorbisem. El a terminat liceul acum un an si acum lucreaza, deoarece a vrut sa i-a o pauza de la studii. La munca se descurca destul de bine, singurul lucru ce nu ii place e programul, caci lucreaza si in weekend si cand e de dupa-masa, ajunge acasa si la 11-12 noaptea, dar s-a obisnuit. I-am povestit si eu cum e la scoala, ca mai sunt cateva zile si am o vacanta scurta, apoi incep competentele. Mereu m-am inteles destul de bine cu Ayden, chiar daca atunci cand eram mai mici aveam unele perioade in care ne vedeam mai rar, am tinut legatura si consider ca putem ajunge sa fim si mai apropiati, doar suntem frati. Uneori mi-as dori sa petrec mai mult timp cu el, dar momentan scoala mea si job-ul lui nu ne permite.

La un moment dat a inceput sa se simta frigul mai puternic asa ca am decis ca e timpul sa ne intoarcem fiecare acasa. M-a condus pana in fata bloculul, m-a imbratisat si mi-a spus ca ma suna imediat ce ajunge acasa, la insistentele mele desigur. Oare devin paranoica? Normal ca vreau sa stiu ca ajunge acasa cu bine, mai ales dupa faza cu Chase. Nu nu, nu sunt paranoica, e normal sa fiu ingrijorata, imi spun in gand sa ma linistesc.

Ajunsa in casa ma uit la ceas si vad ca e ora 19:30 deja. Mama era in camera ei se uita la televizor, la stiri. Am intrat si am salutat-o si am intrebat de tata.

- E plecat pana la un prieten, la o bere, mi-a raspuns ea cu un zambet. A zis ca vine mai tarziu. Maine pleaca din oras pentru cateva zile, a continuat, eu amintidu-mi toata situatia cu Chase, de care nu ii spusesem nimic. Urma sa ii zic la intoarcerea de la politie, dar daca nu am mai mers si totul e bine, am decis ca nu are rost sa o mai ingrijorez degeaba.

- Eu merg in camera. Noapte buna, i-am zis zambind, stiind ca imediat ce se termina stirile se va pune la somn.

- Noapte buna scumpo, mi-a raspuns avand si ea un zambet plin de iubire.

Ajunsa in camera m-am schimbat in niste pijamale comode, roz cu flori colorate, mi-am pregatit patul pentru somn si m-am infofolit in plapuma. Am inceput sa ma uit la televizor si ma gandeam ca mai este o zi, iar apoi vine weekend-ul si mica noastra vacanta. Eram nerabdatoare, mai ales pentru ca stiam ca in aceasta perioada vine un verisor drag, care din pacate sta in alta tara, prea departe si il vad prea rar. Imi lipseste foarte mult, abia astept sa il vad, sa petrec ceva timp cu el, cu Raymond, sau Ray cum ii spune aproape toata lumea.

La un moment dat simt ca mi-e sete si merg in bucatarie sa beau o cana de apa, apoi ies pe balcon sa imi iau un fruct si privesc putin pe geam, privesc cerul si raman surprinsa. Cerul avea o nuanta foarte inchisa, aerul afara era rece, batea un vant slab, totul parea linistit, desi dadea impresia ca se apropie o furtuna. Linistea dinaintea furtunii, am gandit zambind. E sfarsitul iernii, nu vine nici o furtuna. Acum chiar cred ca incep sa fiu paranoica. M-am intors liniștită in camera mea, m-am infofolit din nou in patul incalzit si in timp ce ma uitam la televizor, am adormit dupa vreo ora.

Gata inca un capitol! Scuze ca e asa scurt, dar vroiam sa trec repede de aceste faze. Sper sa scriu cat mai repede urmatorul capitol in care incerc sa aduc mai multa actiune. Va multumesc celor care cititi si astept pareri! Va pup :*:*