✔Play With Me | myg (Tradusă în română)

37

Era pe punctul să înceapă să plângă, unde se afla? Ce se întâmpla? Nu voia să mai fie în întunericul terifiant, o făcea să se simtă de parcă nu ar exista, se simțea ca un nimic.

"Yoongi!" a început să plângă, rămânând fără speranță în timp ce-și lăsa greutatea la pământ.

Nu putea să-l piardă din nou, avea nevoie de el lângă ea. Avea cu disperare nevoie de el.

Ochii lui Yoora s-au deschis ușor, pereții albi ai camerei orbind-o. A clipit de două ori înainte să se regăsească într-o cameră simplă. Privea împrejur, realizând că se află într-o cameră de spital.

Mirosea ca un spital obișnuit de asemenea, alcool sanitar și moarte atacându-i nările.

S-a ridicat în fund, simțind căldură asupra mâinii ei. S-a uitat în dreapta și l-a observat pe Yoongi dormind pe marginea scaunului, cu mâna lui pe a ei. Sforăiturile lui mici umpleau camera sufocantă.

S-a uitat în jos și a observat că poartă o robă de spital, genuchii ei fiind acoperiți de bandaje, la fel și câteva locuri pe coapsele ei.

S-a întins la loc, simțindu-și capul în durere, aranjându-și cu atenție perna.

L-a mai privit încă o dată pe Yoongi cum doarme, zâmbind văzând cât de pașnic arată în somn. Gura lui era ușor întredeschisă, în timp ce respira calm, bretonul lui dând în pleoapele lui închise. S-a încruntat când a observat că are cearcăne la ochi, făcându-l să pară bolnav și cu lipsă de somn.

A simțit încă o dată cum conștiința o părăsește, dar de data aceasta avea un zâmbet pe buze.

~

"Condiția ei este stabilă, i-am bandajat și curățat rănile, ar trebui să se recupereze rapid," i-a spus doctorul lui Yoongi, care stătea lângă patul ei cu o expresie îngrijorată.

"Își recapătă energia doar, stați liniștit, o să se trezească curând," a spus doctorul punând o mână pe brațul lui Yoongi înainte să părăsească camera.

Yoongi s-a lăsat pe scaun, privind-o pe Yoora cum doarme în liniște. Nu a lăsat-o singură de când a adus-o la spital.

Nu se putea opri din a se gândi la ea, cum aproape a pierdut-o din cauza fratelui lui nebun, cum a putut să sufere mai multe răni, parțial din cauza lui.

Trebuia să observe că ceva nu e în regulă, trebuia să o lase baltă pe Jisoo și să stea lângă ea când avea nevoie de el, trebuia să o protejeze de orice pericol care o amenința.

Dar nu a făcut-o. Nu a fost acolo pentru ea, în loc de asta, era la mâna lui Jisoo.

Trenul lui de gânduri i-a fost întrerupt de mișcări bruște, a privit la Yoora, a cărui ochi erau deschiși și îl priveau pe el.

S-a ridicat de îndată, dând scaunul pe care stătea pe jos, auzindu-se o bufnitură zgomotoasă în urma acestuia, ochii lui concentrându-se asupra formei ei conștiente.

"T-Te-ai trezit!" a exclamat el, mâinile lui tremurând în timp ce ea se ridica ușor în fund, rezemându-și spatele de pernă.

"Da, da, se pare că am făcut-o," a mormăit ea, simțind cum ochii ei se umplu de lacrimi în timp ce-i arunca un zâmbet slab.

Yoongi s-a aruncat pe ea, înconjurându-și brațele în jurul taliei ei, forma lui acaparând-o pe a ei în întregime. O ținea atât de strâns că aproape nu mai respira, făcând-o să se smiorcâie.

"Yoongi, l-lasă-mă să respir," a spus ea.

Yoongi i-a șoptit un scuze în timp ce o strângea mai moale, refuzând să-i dea drumul corpului e fragil. Și-a pus o mână pe fruntea ei, degetele lui împletindu-se în părul ei lung și negru.