Can we kiss forever?

Capitolul 8-" Văd că uiți repede trecutul"

ANUNT IMPORTANT LA FINAL, VA ROG CITITI!

     Câteva zile mai târziu, mă aflu ieșind din clasa profului de literatură foarte nervoasă. Mă îndrept către cantină, cu Rainer care e mult mai furios, pe urmele mele, în căutarea lui Nicklaus, fostul meu iubit.

Cum eu am chiulit de la prima oră de literatură, am aflat abia ieri seară că urma să fac pereche pentru proiectul ce valorează jumătate din nota finală cu Rainer, ceea ce nu m-a deranjat atât de tare pe cât credeam. Însă azi, când ora a luat sfârșit, i-am cerut domnului Harris mai multe informații despre ce trebuia să facem, și mare mi-a fost mirarea când acesta ne-a anunțat pe mine și Rainer, că nu mai suntem parteneri, iar eu urma să fac toată treaba asta cu Nick.

— A făcut asta doar ca să mă vadă pe mine picând. Și dacă aflu că scumpul tău iubit a avut ceva de a face cu asta, nu știu dacă va mai putea călca în școala asta după ce îi voi fractura toate oasele din corp, spune Rainer nervos.

Mă opresc brusc și mă întorc spre el.

— În primul rând, nu e iubitul meu. În al doilea rând, dacă faci asta nu știu care dintre voi nu va mai călca în școala asta, așa că lasă-mă pe mine să rezolv problema, spun și îi pun mâna pe piept în încercarea de a-l liniști.

Acesta își Închide ochii și inspiră adânc.

— Tu nu înțelegi. Dacă pic la materia asta tata o să...

— Am spus că rezolv eu problema asta, îi spun eu cu tot calmul pe care pot să îl posed în situația de față.

— Aimee, vorbim despre Nicklaus aici.

— Exact! Tu ai fost plecat și nu îl cunoști cum îl cunosc eu.

Îl cunosc... La dracu! Îl cunosc și trebuia să știu că a pus ceva la cale din momentul în care am observat că s-a holbat la mine cu un zâmbet pervers toată ora, iar la finalul ei a trecut pe lângă mine și mi-a spus unde îl voi găsi.

Îmi ridic privirea spre ochii lui Rainer și văd că înțelege că eu sunt cea care trebuie să vorbească cu Nicklaus așa că inspir o gură mare de aer și mă întorc, intrând ca un uragan în sala de mese.

Îl caut cu privirea un moment până îl zăresc într-un colț destul de îndepărtat al încăperii, înconjurat de foștii mei prieteni. Îl privesc pentru câteva secunde. Are părul aranjat, în ciuda felului în care îi stau hainele. Nu poartă sacoul școlii, iar cămașa albă îi e desfăcută la primii nasturi. Cravata lipsește și ea. Stă rezemat de scaun, în timp ce amestecă absent în mazărea din farfurie.

Îmi fac curaj și înaintez, iar când ajung în dreptul lui îmi pun mâinile pe masă. Contactul dintre palmele mele mici și suprafața rigidă îi acaparează atenția. Acesta își îndreaptă privirea către mine, mai apoi observându-l și pe Rainer. Nu pot descifra ce transmite privirea lui, deoarece se uită oarecum relaxat la noi.

— Tu nu ai altceva mai bun de făcut? Încetează să te mai implici în viața mea!

— Calmează-te, Aims! Nu știu ce te-a apucat sau de ce l-ai adus și pe maimuțoiul ăsta cu tine, însă eu nu mai am nicio treabă cu viața ta tâmpită.

— Nu te mai preface, cretiule! Stii bine de ce sunt aici si o sa mergi chiar acum sa vorbesti cu Harris.

— Ooo... Da... Asta... Nu voi face așa ceva. Nu e vina mea că el a decis că noi doi am fi mai buni parteneri decât ai fi tu cu micul tău prieten.

— Nu mă interesează dacă e sau nu e vina ta, dar oricum ar fi tu o să rezolvi asta. Nu fac niciun proiect cu tine.

— Gândește-te, Aimee! De ce as face asta? Știu că ești foarte bună la materia asta, iar avându-te pe tine ca parteneră înseamnă că mi se va mări și mie nota.