Vorbim de tine când e vorba de susţinere
Că' probabil eşti ultimul om ce reţine
Că-i nevoie de un suflet să repari un suflet
Şi-i nevoie de-o foaie pentru-a scrie-un cântec
Nu-s sufiecient de ameţit să nu-nţelegi
Nu eşti suficient de fericit să-mi spui că negi
Nu sunt nici primul şi nu-i nici prima dată când
Daca pui prea mult la suflet o s-ajungi plângând
E gresit să-ţi pui credinţa-n oameni când n-o ai în tine
Şi e greşit să crezi că te poate salva oricine
Şi e greşit să simţi ce simt eu acum
Dar deşi o faci tot ce poţi să faci acum
E să-ţi transformi ura-n scrum
Să te uiţi să-ţi alegi alt drum
Poate unul Mai bun
Ce poti vedea în viitor dacă coşmaruri ai în loc de vise
Când adormi din două-n două nopţi prea triste
Ai uitat cum era să visezi, să fii un cineva mai bun
Sau doar ai ales oamenii greşiţi şi-un singur drum
Ireparabil de atâtea nopti plânse, nedormite
Nenţeles de lume când esti cel ce admite
Daca e om greşeste dar el credea prea des
Şi deja te-ai gândit la prietenul pe interes (mi se pare lame sincer)
Şi nu-i nevoie să-ţi zic ce-i greşit căci ştii prea bine
Şi cel ce te va salva nu lăsa să fie moartea, că-n fine
Cineva te va plânge şi va spera mereu la bine
Cel ce credea mereu în tine
Ignorat, dar apropiat, şi nu la bine
Acel om ce mereu a fost când alţii absentau
Cel ce plângea pentru cei ce plângeau
Undeva-n lume cineva-ţi semăna la chip
Altcineva-ţi semăna ura-n inimă în ritm
În ritm ce versurile alcuiva te bandajează
În ritmul în care viaţa cursu'-şi urmează
Şi te urmăreşte ca îngeri păzitori
Căzuți din rai pentru a umple închisori
umane şi a ajuta la a rezista
Că durerea-i multă şi moartea-i rea
