Fell in love with a pirate

52. Consecinte si noi hotarari

- De ce ma ignori si treci asa pe langa mine?! m-am rastit, strangand din dinti si scuipand aceste cuvinte in fata ei. Unde vrei sa fugi? Te feresti de mine? Dar te intreb cat se poate de serios: acum in care tabara esti? Spune-mi! Ma tradezi asa pe fata, iti bati joc de prietenia noastra, sau ce?

Amali a inceput sa se ingrijoreze si sa se sperie de iesirea mea din fire, si am vazut-o cum se uita in stanga si in dreapta, de teama sa nu fie curiosi cu urechile lungi prin preajma.
Dar putin imi pasa.

- Shht! Mai incet! mi-a atras atentia ea, inca rabdatoare. Ar putea auzi...

- Si ce? i-am retezat eu vorba. Nu ma intereseaza! Eu vreau sa discut ceva cu tine, nu cu ceilalti! Ei sa-si vada de treaba!

- Nu aici! a exclamat Amali, incepand si ea sa simta focul unei dispute. De ce esti asa incapatanata si nu ma asculti?!

- Si Matt unde a fugit cu coada intre picioare? Cheama-l imediat! Sau ma duc dupa el cu matura! Cum si-a permis?!

Vazand ca nu are izbanda in niciun fel, Amali s-a apropiat de mine si m-a apucat de mana, ca sa eliberam puntea amandoua. Numai ca eu nu aveam intentia sa ma las mai prejos, sau sa ascult de parerea ei, care in acel moment, nu era buna.
Trebuia sa fiu contra, intr-un fel sau altul. Asa ca... am ales sa raman pe punte. Ce doreste sa spuna in spatele usilor inchise, ar putea sa rosteasca foarte bine si in locul de fata.

- Stai aici daca vrei sa imi zici ceva! am ripostat iritata, si mi-am tras brusc mana dintr-a ei, tintuind-o cu privirea rece. Si asa nu am de gand sa impart aceeasi incapere cu o tradatoare.

Acest gest si apelativul nemilos folosit, a nemultumit-o pe Amali, care era gata sa vina cu o contraofensiva si sa ma atace la randul ei cu reprosuri. Am dat de capatul rabdarii ei.
De data aceasta, am fost eu acea speriata de privirea ei manioasa si de noul comportament:

- Kathleen Park! Daca nu vii cu mine acum sa discutam frumos, in seara asta dormi afara!
Dupa o pauza, in care s-a asigurat ca ascultam cu bagare de seama amenintarea, a mai zis:
- Nu glumesc!

Insa acel soc de uimire mi-a trecut la fel de repede precum a aparut. Inima mi s-a impietrit si mai tare, conducandu-ma sa spun lucruri care ranesc si care nu sunt intru totul adevarate:

- Crezi ca ma tem sa stau afara? am infruntat-o eu, ridicand in sus barbia. Nici nu aveam de gand sa merg in camera! Pentru ca nu suport persoanele care lucreaza pe la spatele meu, care sunt mincinoase si se pretind ceea ce nu sunt.

- Stai putin! Aici vorbesti de tine insati, nu?! Daca cineva e fatarnic aici, acea persoana esti tu! "Am incercat sa ma apropii de el doar ca sa-i pot castiga favorurile", a maimutarit Amali, imitandu-ma batjocoritor si jalnic. Tu singura ai zis: "Tot ceea ce ai vazut pana acum intre mine si capitan, a fost doar un act de formalism, de simpla... seducere feminina. Doream sa-mi salvez propria piele!". Cat de egoist din partea ta, draga prietena! Inseamna ca tu pretinzi ceea ce nu esti, in fata lui! Nu eu!

- Inceteaza!

Amali doar imi reproducea vorbele cu care ma laudasem cu o clipa inainte in fata multora. Si cuvintele in gura ei, erau mult mai dureroase decat as fi crezut. Stiam in inima mea adevarul, si stiam ca jucasem teatru pe scena Razvratitilor. Insa nu m-am gandit nici macar o clipa ca vor fi prezenti Matt si Amali. Nu credeam ca vor fi acolo sa ma vada mintind... sa-mi vada acea latura diabolica si persuasiva: o masca pe care de altfel, nu imi doream sa o port.
Dar a fost nevoie sa fac toate astea, pentru el. Chiar nu stia si ea acest lucru? Sau incerca doar sa ma raneasca?!

- "Nu va banui niciodata adevaratele mele intentii...", asa ai spus! Ai marturisit ca ti-ai batut joc de capitan in fata tuturor! Iti dai seama ce ai facut?