Being Chased

Capitolul 17

           Dar i-ai căzut în plasă....

          Doar pentru că l-am lăsat să mă sărute, nu înseamnă că a câștigat. Oricum nu va obține mai mult de atât. Regret că primul meu sărut a fost cu el.

           Dacă spui tu...

          Creier stupid!

.

.

.

           Scumpo, trezește-te! Vei întârzia la școală. E prima ta zi. Haide!

         Dar, mami, mi-e atât de somn.

         Știu, scumpo, dar trebuie să fii acolo. Nu vrei să-ți cunoști colegii și să îți faci prieteni?

         Ba da.

         Atunci, haide. Este deja târziu.

        Bine, mami. Dar apoi îmi iei o prăjitură cu ciocolată?

        Sigur. Dacă ajungem la timp îți iau chiar două.

        Yupii! Mă duc să mă spăl pe dinți.

        Scumpo?

        Da, mami?

         Unde îți este bluza care ți-am cumpărat-o ieri?

        Pe Domnul Urșuleț, îi era frig aseară sș l-am îmbrăcat cu ea.

        Normal că îi era frig...

       "Din nou?"

         Înțeleg să visez noaptea și să fac tot felul de scenarii despre copilaria mea înainte să adorm, scenarii în care să fie prezentă mama. Dar până și ziua? Mai întâi ieri, acum din nou? Visele specifice acestei perioade erau la ordinea nopții, nu a zilei.

         Poate încep să înnebunesc cu adevărat? Poate Chase m-a afectat mai mult decât îmi închipuiam.

         Am luat în mana colierul și am deschis inimioara din argint pentru a mă putea uita încă o dată la poza mamei.

          "Cerceii aia s-ar fi potrivit atât de bine." mă trezesc spunând încă holbându-mă la fața de înger a mamei.

           Aveam câțiva bani puși deoparte, dar nu erau nici pe jumătate suma de care aveam nevoie. Am zâmbit trist și mi-am prins colierul la gât, coborând în bucătarie, unde bunica mă aștepta la masă.

          " 'Neața!" îi spun veselă pentru a nu o îngrijora.

        " 'Neața, scumpo!" îmi spune, prinvindu-mă suspicios.

         "S-a întâmplat ceva?" o întreb precaut.

         "Nu, nu." își scutură capul și zâmbește drăgăstos.

        "O-ok..." de data asta era rândul meu să o privesc suspicios.

         Oare ce a apucat-o?

          "Eu trebuie să plec. Lucy ar trebui să fie aici din moment în moment. Pa!" îi fac cu mâna înainte să ies din bucătarie.

          "Pa!"