Suflet purtat de dor ( volumul 4 )

( * 31 * )

Evenimentul se ținea undeva într-o curte imensă, decorată de profesioniști cu multe flori și mătase, domnii îmbrăcați cu cele mai scumpe costume iar doamnele arătau de parcă tocmai erau scoase din cutie .
Întâmpinați de reporteri și fotografii Eva zâmbi larg la brațul lui Amir și se conformă atunci când îi ceru să pozeze într-un fel anume.
Privea spre oamenii necunoscuți din fața lor și încercă să își de-a seama ce titluri vor mai folosi pentru articolele de mâine:

Avocatul Amir Bin al Saud și-a făcut apariția aseară la eveniment la brațul criminalei

sau

Acum că și-a ucis soțul Eva Toma se poate căsători cu Amir Bin al Saud.

strâmbă ușor din nas lucru nescăpat de Samira care se apropie de ea și o luă de braț.
- Nu servești un pic de șampanie? îi făcu semn spre paharul pe care îl ținea în mână.
- Nu...nu sunt învățată și nu aș vrea apoi sa .....
- Ei haide o gura nu strica , o încuraja.
- Samira, îi atrase Eva atenția , crezi că sunt mult prea dezbrăcată?
- Ce vrei să spui?
- Toată lumea se uita ciudat la mine și oricum și mie mi se pare același lucru am impresia că sunt îmbrăcată într-un costum de baie cu o rochie vaporoasă deasupra.
Samira începu să râdă zgomotos și îi făcu semn lui Amir că poate participa in continuare la discuția în care era atras de câțiva bărbați.
- Ești admirată draga mea, dacă privesc cu atenție toate ținutele celor de aici mâine la rubrica bine îmbrăcate vei fi tu cap de listă.
- Pfff nu-mi place să fiu persoană publică.
- Dar acum ești și oricum porți cea mai scumpă rochie din aceasta seară.
Eva o privi speriată nu înțelegea cum un fel de body și o dantelă aruncată deasupra poate costa atât de mult.
- Este vorba de materiale scumpo, îi șopti, Amir le-a comandat tocmai din Maroc.
- Amir?
- Să nu spui că ți-am spus, îi făcu din ochi și tăcu pentru că cel despre care tocmai vorbea se apropie.
- Ce tot sosotiti aici? își puse mâna pe talia Evei și îi sărută obrazul.
- Nimicuri, vorbi Samira.
- Iubito vreau să mergem să îți prezint pe cineva.
- Pe cine?
- Ca să ne căsătorim avem nevoie de nași, având în vedere că pe nașul îl cunoști va trebui să o cunoști și pe nasa.
- Îl cunosc?
- Cine altcineva era mai potrivit să ne fie părinți spirituali decât Cristian și soția lui, îi făcu semn spre cuplul din fața ei.
Eva îl privi pe Cristian cu un zâmbet de admirație era prima oară când îl vedea într-un costum, aranjat dichisit, apoi își mută privirea spre femeia blondă superbă de la brațul lui care îi zâmbea cald.
- Ce faci finule! îl întâmpină Cristian.
- Cristi mai încet să se uită lumea la noi, îl certă soția lui, șampania începe cumva să își facă efectul?
- Draga mea soție, nu am nimic de ascuns , așa că mă poate auzi cine vrea și cine nu vrea.
- Ești groaznic , își dădu ochii peste cap.
- Eva, ea este viitoarea noastră nașă Diana, îi vorbi Amir.
- Încântată să te cunosc, îi întinse mana Eva, dar Diana o îmbrățișă prietenește.
- Cristi de ce nu mi-ai spus cât este de frumoasă.
- Nu am vrut să bag ceartă în casă, îi făcu din ochi.
- Eva ți-l fur un pic pe Amir, vreau să vorbesc ceva , o anunță Cristian.
- Sigur.
- Eva rămâi cu Diana să vă cunoașteți bine? îi făcu din ochi , o sărută din nou îndelung pe obraz apoi plecă.
- Chiar îmi doream să te cunosc, îi vorbi Diana
- Sinceră să fiu abia am aflat că veți fi nași noștri și mă bucur enorm.
- Te-ai gândit la rochie cum vrei să fie? Locația, aranjamentele, formația.
- Cred că te voi dezamăgi puțin....
- De ce?
- Nu vreau o nuntă mare, știu că așa ar trebui având în vedere marea familie în care voi intra, nu vreau o rochie de mireasă pentru că nu sunt la prima căsnicie, ceva finuț , frumos, elegant , nu așa cum este asta în care sunt mai mult dezbrăcată, îi șopti Eva străbune amuzamentul Dianei.
- Cum vă doriți voi să faceți pentru mine este perfect dar să știi că aștept să-mi soliciți ajutorul în alegerea aranjamentelor florale, o atenționase Diana.
- Promit, își ridică Eva mâna.
- Mă scuzați, se apropie de ele un ospătar care ținea în mână un trandafir roșu, soțul dumneavoastră vă așteaptă lângă fântână din spatele clădirii, și îi înmână trandafirul Evei.
Diana zâmbi cu subînțeles și îi făcu semn Evei că poate pleca liniștită.
Cu greu Eva își făcu loc pronte invitații și ajunse la locul întâlnirii, mergea cu pași mărunți și mirosea trandafirul era clar că nu se putea abține până acasă.
Cei plăcea cel mai mult că Amir nu mai folosise viitoarea soție , ci soția mea.
- Unde ești soțul meu? strigă încet Eva încercând să îl găsească.
- Aici sunt sotioara mea, auzi în spatele ei, vocea nu era a lui Amir și semăna enorm cu cea .....
Eva se răsuci încet și scăpa trandafirul din mână în fața ei nu era decât diavolul care îi zâmbea cu răutate și o aștepta să îl îmbrățișeze, că de fiecare dată Eva închise ochi și scutură din cap, îi deschide dar de această dată diavolul nu dispăruse era în continuare în fața ei.
- Nu vii să îți săruți soțul? începu să facă pași spre ea râzând diavolește.
- Nu....tu nu ești adevărat tu......ești mort....făcea și ea la rândul ei pași înapoi .
- Tu m-ai omorât!
- Da...și nu-mi pare rău țipă îngrozită când văzu că diavolul se apropie din ce în ce mai de ea.
- Am venit să te iau cu mine, scumpa mea, hai vino.
Eva începu să alerge nu știa în ce direcție trebuia să o apuce însă acum îi era recunoscătoare lui Vicente că îi făcu un slit atât de adânc.
Privi îngrozită în urma ei când se împiedică și căzu la pământ, bărbatul se apropie de ea și se așeză pe vine in timp ce ea era la pământ.
- Hmmm iar ești neascultătoare? îi ridică capul.
Eva deși era înmărmurită de frică îl privi atent, observă o cicatrice deasupra ochiului stâng, pe care Darius nu o avea, timpul vocii nu mai seamănă acum cu a lui, iar parfumul era diferit.
- Tu....tu nu ești Darius, se ridică rapid de jos și dădu din nou să fugă când o prinse brutal de mâini cel care acum râdea cu poftă.
- Ai ghicit cumnată, nu sunt Darius sunt David, fratele răposatului tău soț.
- Ce. ..ce vrei de la mine? începu să plângă când o lipi de zidul rece din spatele ei.
- Ce vreau hahaha Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte păpușă.
- Mă bătea rău, nu am mai putut suporta, încercă să-i vorbească.
- Dacă nu erai ascultătoare, ce să îți fac, își duse mana in buzunarul drept al.pantalonului și scoase un cuțit cu care începu să se joace pe fata Evei.
- Acum văd că îți place să te joci de-a Cenusareasa, dar ști ce întreaga magie va dispărea înainte de 12 noaptea, coborâ cu lama cuțitului pe gâtul Evei apoi între sâni care îi cântărește din priviri.
- Dacă nu m-ai fi alergat atât de mult prin grădină îți ofeream câteva momente intime înainte să îți spui rugăciunea.
- Mai bine mor decât să te las să-mi atingi corpul, îl scuipă în fața.
Dar bărbatul începu să râdă în loc să se enerveze de gestul făcut de Eva.
- Nu știi ce pierzi....își arătam eu ce înseamnă bărbat adevărat nu plimbări prin parc, dans pe alee, cereri în căsătorie în genunchi .
- ne-ai urmărit?
- Clipă de clipă, i-am jurat fratelui meu că îl voi răzbuna, urca din nou cuțitul pe fața Evei.
- Dacă te-as tăia aici, aici și aici ce spui te-ar mai iubi prințul? A? Plină de cicatrici ? Crezi că s-ar mai plimba mândru la brațul tău pe la evenimente?
Eva îi înfrunta privirea, îi era frică se temea pentru viața ei, dar nu voia să-i de-a satisfacție bărbatului plin de venin.
- Nu mai spui nimic? Ți-a mâncat pisica limba? Îi apăsa cu vârful cuțitului buzele lăsând o urmă de sânge.
Ar fi vrut să strige după ajutor dar se îndepărtă prea mult și nu o auzea nimeni, întunericul se lasă doar felinarele din loc în loc lumina locul în care se află, bărbatul din fața ei era gata să o omoare și de această dată îl va proteja pe Amir fără să-l implice din nou.