Suflet purtat de dor ( volumul 4 )

( * 6 * )

Amir a fost nevoit să plece din București câteva zile mai exact la Constanța, avea un caz de rezolvat destul de complicat, înșelătorie - șantaj, așa că trebuia să-și petreacă cel puțin 2 zile departe de copii săi pentru a strânge suficiente probe pentru dosar.
Ar fi vrut să o cunoască pe femeia care va cea grijă de copii lui dar având în vedere că Silvia garanta pentru ea, îi dădea siguranța. Colac peste pupăză nici părinții lui nu se aflau în oraș, mama lui desi nu mai concerta de foarte mult timp a fost nevoită să accepte invitația fostului ei coleg de trupa Sebastian care organizase în Timișoara un mega concert având în vedere că se împlineau 30 de ani de când cei doi urcase pentru prima dată pe scenă.
Cazat la hotelul din apropiere plajei care a aparținut străbunicului său Damian și care în prezent este condus de un văr mai îndepărtat, după ce întreaga zi alerga în stânga și dreapta pentru noi informații, alege să facă o plimbare pe plajă.
Își amintea povestea de dragoste a Jamilei și a lui Damian, străbunicii lui care i se părea de-a dreptul fascinantă, îi cerea bunicii lui Samira să i-o spună seara la culcare.
Amir se îmbracă lejer, normal renunțând la costum, nu trebuia să atragă atenția asupra sa pentru nimic în lume dacă voia să obțină ceea ce își dorea.

Privi apusul și multe întrebări îi ținea mintea ocupată, unde era Eva? Ce făcuse cu viața ei? Oare era căsătorită? Avea copii? O lacrimă rătăcită îi uda obrazul, îi era dor de ea, s-ar fi mulțumit să o vadă și de la depărtare, știa că nu-l va ierta niciodată.
Își ridică privirea spre cer și își imagina chipul Oanei care îl privea blând și cu un zâmbet cald, probabil dacă ar fi iubit-o mai mult nu se întâmpla, dar Dumnezeu a ales să-i de-a o lecție.
Obosit hotărâ să se întoarcă la hotel, tocmai intra pe ușile maro de strictă când un grup gălăgios îi atrase atenția.
Privind mai atent spre cei 3 barbati și își recunoscu colegul de bancă din generală.
- Darius? se apropie ușor Amir de grup.
- Amir? se întoarse bărbatul înalt cu aceași construcție atletică ca și el , bucuros de revedere.
- Ce faci omule? se îmbrățișă bărbătește.
- Uite cu ceva treabă prin Constanța, îi răspunse Amir, tu?
- La fel, de fapt eu transform munca în distracție, mă bucur atât de mult să te revăd sincer nu am mai știut nimic de tine imediat după ce am terminat școala, ce faci? Care mai este viața ta?
- Ai putea să cinezi cu mine în seara asta? îl întreabă Amir.
- Da sigur, Darius se întoarce spre ceilalți doi bărbați și se scuză politicos.
- Și ești și tu cazat aici în hotel? îl întrebă Amir după ce plecă chelnerul.
- Nu, am venit doar în vizită. Tu ce faci ce mai e cu viața ta? Cu ce te ocupi? ești căsătorit?
- Da, de fapt am fost , acum sunt văduv, am doi copii, soția mea a murit într-un accident de mașină în urma cu 2 luni, vorbi trist Amir.
- Sincer regret pierderea, îi vorbi trist Darius, și bănuiesc că îți este greu ție, copiilor.
- Îi simt lipsa destul de mult , așa a hotărât Dumnezeu, oftă Amir. Dar mă adâncesc in timpul zilei in muncă și seara mă bucur de copii mei.
- Cu ce te ocupi? Ți-ai urmat visul? Ești avocat?
- Da, mă aflu aici în Constanța pentru a strânge câteva probe pentru un caz pe care îl conduc, dar tu?
- Sunt asociat cu un prieten și avem un service auto, frate nici eu nu sunt fericit, răspunse Darius și îi făcu loc chelnerului să-i așeze platoul cu mâncare în față.
- De ce? Nu te-ai căsătorit văd, îi inspectează Amir mâna stângă în căutarea unei verighete.
- Am dat-o jos, îi făcu semn din mână, ce rost mai are având în vedere că m-a părăsit ca pe un fraier.
- Probleme?
- Se pare că eu nu eram suficient, avea amanți peste tot, vorbi trist.
- Și de ce nu divorțați? Ar fi mai simplu pentru amândoi, îl sfătui Amir.
- O iubesc frate ca pe ochii din cap, nu pot renunța la ea pentru nimic în lume, i se umezi ochii.
- Îmi pare rău să aflu că ești la fel de nefericit că și mine. Unde locuiești momentan?
- În București, părinții mei mi-au lăsat apartamentul, nici nu-mi vine să mai intru în el daca știu că ea nu este acasă. Părinții tăi ce fac? Mi-e dor de Adam am văzut că Zonia s-a retras din lumea muzicii.
- Părinții mei sunt foarte bine, multumesc lui Dumnezeu, da s-a retras deși tata o susținea in continuare să cânte ea a pus stop, acum vrea să își deschidă o școală de canto pentru copii.
- Mereu te-am invidiat Amir pentru familia și viața perfectă pe care o ai și tu știi asta, îi vorbi sincer Darius.
- Banii vin și pleacă prietene importante sunt persoanele de lângă noi.
- Ai dreptate.
Întreaga seara și-au reamintit de copilărie, au ras și s-au simțit bine, având în vedere că Darius a doua zi trebuia să se întoarcă în București au făcut schimb de numere de telefoane, trebuiau neapărat să reînnoade prietenia de mult pierdută.