Suflet purtat de dor ( volumul 4 )

( * 20 * )

Amir deși părea relaxat, nu era, stătea de două ore pe un scaun în camera de interogare pe care o cunoștea foarte bine, intrase aici de sute de ori pentru a lua declarațiile clienților care aveau nevoie de ajutor și culmea acum el avea nevoie de ajutor.
Își sunase toți colegii de la birou pe care îi chemă, spera totuși să fie judecat în libertate momentan având în vedere că a fost " legitimă apărare".
- Amir, intra comandantul poliției și un bun prieten al lui trist și se așeză pe scaun în fața lui, ce dracu ai făcut băiete? Când am auzit mai devreme numele tau am zis că este sigur o greșeală dar, acum că te am în fața mea vreau să cred în continuare că este o greșeală, o confuzie.
- Ei bine Cristian, începu să vorbească Amir, este adevărat, am omorât un om.
- Dar tu nu ești în stare să omori nici o muscă.
- Te lași înșelat de aparențe prietene, încercă să glumească Amir.
- Ce s-a întâmplat? oftă Cristian.
- Eva....îi pronunța ușor numele.
- Ce este cu Eva? întrebă mirat Cristian, acesta o cunoștea foarte bine pe Eva, de fapt el îi cuplase în liceu pe cei doi.
- După terminarea liceului știi prea bine că m-am despărțit de Eva.
- Da, ea s-a despărțit de tine, nu a vrut o relație la distanță, îmi amintesc.
- Ea s-a căsătorit cu un călău care o maltrata, ajungând la spital de fiecare dată, povesti Amir trist, după ultima bătaie primită, Eva a stat în spital mai mult că deobicei și acolo cineva i-a întins o mână de ajutor, i-a oferit un acoperiș deasupra capului și ...a ajuns să lucreze în casa mea că bonă pentru copii mei.
- Nu cred, ce coincidență.
- într-o seară când se întorcea acasă unde locuia , individul a gasit-o și mulțumită celor doi paznici pe care i-am angajat fără ca ea să știe aceasta a scăpat cu viață, a ajuns la spital doar cu o arcadă spartă, urme în jurul gâtului și un puternic atac de panică, am chemat atunci poliția pentru declarație dar atacul de panică a anulat totul.
Îmi era teamă pentru ea și viața ei așa că am luat-o acasă la mine, totul a fost perfect până în seara asta când....prietenul meu din copilărie care a venit în vizită s-a dovedit a fi călăul ei, s-a iscat o ceartă care a degenerat într-o bătaie și am luat vaza de pe masă și l-am omorât.
Cristian ascultă cuvânt cu cuvânt , știa din tot din totdeauna ce rol joacă Eva în viața lui și cât de importantă este pentru el.
- Amir, unde era Eva în tot acest timp, mă refer cât va împărțeați voi pumni.
- În salon.
- Deci era prezentă.
- Da.
- Atunci ea este un martor destul de important care trebuie interogat.
- Nu Cristian te rog, nu îi fă și tu rău mai tare, se consideră vinovată pentru tot.
- Tu știi mai bine ca oricine Amir care sunt procedurile, așa că mai devreme sau mai târziu ea tot va fi chemată pentru a da declarații.
- Da, știu dar nu acum....cel puțin nu în seara asta.
- Bine, îl liniști Cristian, te rog să mă scuzi o clipă merg să-ți aduc o cafea, vei avea nevoie.
Ieșind din cameră Cristian se apropie de Adam care era înconjurat de avocații lui Amir.
- Domnule Adam, bună seara, mi-aș dori să vă pot spune că îmi face plăcere că vă revăd dar nu pot, i se adresă.
- Știu Cristian, cum este Amir?
- Hmm, să zicem că bine, am nevoie de ajutorul dumneavoastră, îl trase departe de cei prezenți.
- Pentru salvarea fiului meu de orice.
- Știu, doar că el nu vrea să se salveze, afirmă Cristin.
- Nu știu ce să mai fac jur, că nu mai știu, își duse o mână la frunte.
- Eu da domnule.
- Știu că luna trecută la indemnul meu Amir și-a montat câteva camere de supraveghere în casă, acestea ne pot ajuta.
- Nu știu nimic....recunoscu Adam.
- Haideți să mergem și să luăm înregistrările care vor dovedi nevinovăția lui, îi făcu semn spre ieșire.
Cu un zâmbet pe buze Adam îl apucă pe Cristian de braț și ieși din sediul poliției urcând în mașină și conducând spre casa fiului său.
Intrând în casă, mirosul de fier al sângelui statut pe podeaua albă îi făcu să întoarcă capul.
Luminița era plecată de mult, la fel și Silvia dar balta de sânge și vaza spartă încă erau în același loc.
Cristian intră și se așeză pe vine examinând locul.
- Domnule Adam, recunoașteți această vaza?
- Sigur este vaza pe care soția mea i-a oferit-o cadou de casă nouă.
- Aveți idee unde era așezată? se scarpină în cap.
- Cred că aici pe măsuța asta de lângă mine, chiar soția mea a așezat-o aici încă de când i-a adus-o, dar nu știu dacă a fost mutată, vorbi Adam.
- Aham, Cristian analiză informațiile în gândul lui dacă Amir se lupta pe jos cu victima, clar nu avea cum să ajungă la vaza în zona aceea, deci era clar .
- De ce mă întrebi Cristian?
- O să vă explic în dată , acum haideți în biroul lui de unde vom vizualiza imaginile.
Imediat ce intră în birou Cristian se așeza pe scaun și deschide laptopul, tastă rapid parola și așteptă nerăbdător să se încarce, când văzu că i se deschide fereastra împărțită în patru fiecare cu imagini din diferite locuri din casă, răsuflă ușurat.
- Ce ai găsit Cristian? își trase Adam un scaun lângă el.
- Exact ceea ce căutăm, îi făcu semn spre ecranul laptopului.
Își conduse cursorul asupra imaginilor din salon, după un dublu click pentru a mări imaginea începu să deruleze, se opri și apăsă play din clipă în care victima intră în casă.
- Se pare că avem de-a face cu un mincinos, se rezemă greoi de speteaza scaunului Cristian.
- Ce putem face? îl întreabă Adam
- Vom copia imaginile și vom merge la secție, îl lămuri.
Câteva minute mai târziu cei doi bărbați intra în sediul poliției cu un zâmbet triumfător pe buze.
Însoțit de avocații lui Amir, Cristian intra în biroul lui pentru a pune cap la cap lucrurile care arătau nevinovăția lui.
- De o oră tot acest cafeaua aia nenorocită pe care nici am nu mi-ai adus-o, îi spune Amir nemulțumit lui Cristian.
- O vei bea dragul meu prieten, însă nu acum și nu aici.
- Ce vrei să spui? îl întrebă mirat.
- O vei bea acasă la tine, imediat ce vei ajunge.
- Poftim?
- Ești liber prietene, îi făcu semn cu mâna spre ușă.
- Voi fi judecat în libertate?se ridică în picioare și își privi ceasul de la mâna.
- Vei fi anchetat într-adevăr, nu pentru crimă ci pentru mărturie mincinoasă.
Amir se încruntă și își strânse pumni.
- Nu înțeleg ce vrei să spui.......Cristian nu cred că ai făcut asta, mintea îi fugise imediat la imaginile video din casa lui de care uitase.
- Ba da, răspunse promt , doar nu voiai să plătești pentru o crima pe care nu ai săvârșit-o.
- Nu este treaba ta, acest lucru, am declarat clar că eu l-am omorât și punct, se trânti din nou pe scaun.
Își lipi bărbia de piept și își cuprinse capul în mâini.
- Nu vreau să mai sufere, a suferit destul, în plus eu pot suporta altfel viața din pușcărie, știi prea bine cum este acolo, ar fi omorâtă din prima săptămână Cristian.
- Vom lupta pentru libertatea ei, îți jur că te voi ajuta, îi puse mâna pe umăr încurajator, acum hai du-te acasă la copii tăi.
- Și Eva? îl privi speriat.
- Polițiștii au pornit în căutarea ei.
- Este acasă, răspunse încet Amir.
- Acasă la tine nu este nimeni, copii sunt acasă la părinții tăi, Eva se pare că a dispărut.
- A dispărut? se ridică de pe scaun.
- Câteva echipaje o caută, unde crezi că poate fi?
- Nu știu, răspunde sincer chiar nu știu, dar o voi găsi, jur că o voi găsi și o voi proteja de voi, cei care vor sa o închideți, își acuză prietenul înainte să iasă pe ușă.