Suflet purtat de dor ( volumul 4 )

( * 30 * )

Imediat după ce Amir parcă în fața casei Samira le ieși întâmpinare.
- Credeam că nu mai veniți.
- S-a întâmplat ceva? sari Eva.
- Nimic draga mea doar că designerul te așteaptă.
- Designerul? întrebă Eva încurcată și îl privi pe Amir care zâmbi și ridică din umeri.
- Da Eva ți-a creat rochia pentru evenimentul de mâine seară.
- Mi-a creat? repetă șocată.
- Hai scumpo , o luă de mână Samira și o trase în casă.
In salon o aștepta un bărbat excentric, cu voce pițigăiată, îmbrăcat cu un sacou de culoarea curcubeului și cu un cățel la subraț.
- Bună ziua domnișoara Eva, o salută respectuos.
- Bună, răspunse cu jumătate de gură.
- Dati-mi voie să vă arat rochia, se îndreptă spre standul cu umerașul invelit într-o husa vișinie.
Bărbatul desfăcu fermoarul și scoase cea mai frumoasă rochie pe care Eva o văzuse în viața ei, deși era minunată de model, material și design, aceasta nu înțelegea de ce are nevoie de o nouă rochie când are dulapul plin.
- Ce spui Eva? o întrebă Samira
- Este foarte frumoasă, se apropie și o mângâie ușor spre mândria bărbatului.
- A fost creata special pentru dumneavoastră, comenta înainte să îi facă observații săracului cățel care se plictisise la subrațul lui.
- Trebuie să o probezi o împinse Samira de la spate, să vedem dacă mai trebuie făcute anumite ajustări.
Pentru Eva a fost infernal să se îmbrace cu acea rochie superbă, să stea cocoțată pe un taburet și să se plimbe o oră acel bărbat ciudat în jurul ei atingandu-i fesele, sânii pentru mici ajustări.
Cu nervii întinși la maxim Eva urcă scările și intră în camera, exact in acel moment Amir iese din baie , cu un prosop in jurul brâului și cu altul își ștergea surplusul de apa din cap, pentru un moment Eva înghiți în sec, închide ochii își calmă respirația și își reluă starea de nervozitate.
- Nu înțeleg, se așeza pe pat.
- Ce nu înțelegi Iubito.
- De ce naiba am nevoie de o nouă rochie exagerat de scumpă când dulaptul asta care pe mine.
Amir începe să râdă în hohote, se aștepta cei drept la această reacție din partea Evei și din această cauză nu o anunță înainte.
- Tu știi că am stat urcată pe un taburet o ora in care acel bărbat cu un câine la subraț mă pipăia ?
- Iubito Vicente este gay, așa că poate și să te sărute , glumi .
- Este prea mult Amir jur, eu nu-s învățată cu de ăstea.
- Ar trebui să te înveți, mâine de exemplu înainte să plecăm cu câteva ore vor veni cei care se ocupa cu pregătirea ta a bunicii și a mamei.
- Se ocupa cu ce? îl întrebă mirată.
- Make-up, hair- stilyng, și Vicente bineînțeles.
- A nu te rog, își puse mâna în cap și își mângâie părul, mă pot pregăti și singură.
- Eva, o luă de mâini, sunt lucruri firești la fel cum mergi și la dentist.
- Dar eu....
- Orice femeie și-ar dori să aibă după ea o armată de oameni care să se ocupe de ea.
- Nu și eu, își ridică bărbia sfidător.
- Știu iubito, tu ești diferită, uite îți promit că este ultima dată dacă nu îți place nu vom mai apela niciodată la acești oameni, nu-i strica bucuria bunicii, te rog.
Eva învinsă își lasă capul pe pieptul lui gol, mirosea atât de proaspăt , a curat, probabil ar fi făcut dragoste dacă în camera lor nu dădeau navală cei doi copii.
- Evaaaa, tati...se aruncă în pat peste ei, râsete , bucurie, și o serie de gâdilituri, arătau că o familie fericită, Eva îsi iubea noua familie și nouă familie o adora.

A doua zi armata de stiliști făceau casa enorma să pară neîncăpătoare, Samira și Zonia se comportau normal pe când Eva, privea îngrozită în jurul său.
- Eva, el este Coco se va ocupa de parul tau, apoi Dana, îi făcu semn spre tipa ciudata cu cercel in nas și sprinceană, de make-up, îi făcu Samira prezentările.
- Te rog frumos să te așezi aici draga mea, o îndemnă Coco, Samira te rog să-mi arăți rochia Evei , strigă acesta după femeia care voia să iasă din cameră.
- Imediat ți-o aduc , îl anunță.
- I-a să vedem Eva, o privi Coco în oglindă din față, ai un par superb și sănătos, își trecu mâna prin el.
- Mulțumesc, nu l-am vopsit niciodată.
- Ce ai spune dacă te-as face blondă? își ridică o sprânceană.
- Dumnezeule nu....își strânse Eva întreg parul în mâini.
- Atunci mă lași să te tund, puse mana pe foarfecă.
- Nu...nici asta...se ridică în viteză de pe scaun și se lipi de perete.
Exact așa o găsi Samira când intră cu minunăția de rochie că un șoricel speriat pus la zid.
- Ce s-a întâmplat?
- Samira....el vrea sa mă tundă, îi ceru Eva ajutor.
- Sfinte ....începu să râdă....draga mea, o așeză din nou pe scaun ai încredere în el, este cel mai bun, îi șopti la ureche, trebuie să-l dai pe spate pe Amir in seara aceasta, îi făcu din ochi înainte de a ieși din cameră.
- Deci? întrebă amuzat Coco, ce facem până la urmă.
- Ce vrei, se lasă Eva învinsă, dar nu blondă, îl atenționă.

- Mamă , Eva nu este gata? o întrebă Amir pe Zonia imediat ce cobora și ea alături de Samira și se adăposti în brațele scumpului ei soț.
- Ba da fiule imediat coboară, îl anunță zâmbind în timp ce schimbă priviri cu Samira.
Gura lui Amir rămase deschisa in momentul in care Eva coborâ treapta cu treaptă așa cum Samira o învață, ușor și elegant.

- Ești .....ești ...... n-am cuvinte ....se bâlbâi Amir când Eva se apropie de el.
- Mulțumesc, își dădu părul după ureche, și tu arăți minunat costumul îți vine foarte bine, voi fi cu ochii în patru in seara aceasta sa știi, îl atenționă Eva.
- Tu? o întrebă mirat, tu să fii cu ochii în patru? Eu trebuie să fiu în gardă, vei eclipsa orice femeie de acolo.

- Copii aveți timp la noapte să vă admirați, îi anunță Adam, acum haideți să mergem și așa este târziu.
Adam porni la brat cu Zonia și Samira iar Eva cu Amir în urma lor.
Imediat ce urca în limuzina care îi aștepta să-i ducă Amir se aplecă spre Eva să o sărute dar Samira îl opri.
- Amir, ce faci?
- Vreau să-mi sărut viitoarea soție, răspunde .
- Nici să nu te gândești , îi strici machiajul știu ce fel o săruți tu, așa că te abții.
Desi Eva chicoti ,Amir se îmbufna și privi nemulțumit pe geam, se mulțumi doar să-i sărute îndelung mâna după ce îi adulmecă mirosul pielii.