Being Chased

Capitolul 16

        "Da, Emma. Eu sunt." spun, rotindu-mi ochii la ea, ceea ce a făcut-o să și-i înguste pe ai ei și să își închidă gura.

            "Știam că ești tu, dar nu mă așteptam să fii cu... să ai companie." zice, aruncându-i încă o privire înfumuratului.

             De ce continua să se holbeze la el? Nu are deja un prieten sau ceva?

             Geloasa?

            Nuu... Doar curioasă.

          Dacă spui tu...

         Mai taci!

           "Am venit și cu Lucy aici, deci nu poți zice că  asta e prima dată când vin cu cineva." îi spun pentru a demonstra că nu sunt o singuratică.

         "Da, dar Lucy e fată. Dacă nu ai observat până acum el este un băiat." zice, gesticuland spre Chase care își ridică puțin colțul gurii."Unul chiar foarte arătos..." șoptește Emma ca pentru ea, dar eu am auzit-o și, după privirea plină de aroganță, și Chase a făcut-o.

               Dacă Emma nu încetează, egoul lui va fi atât de mare încât va exploda și nu vreau să mor într-o cafenea fără ca măcar să comand ceva.

            "Eu sunt Chase ." 

          Întinde mâna la Emma și aceasta nu stă pe gânduri inainte să o accepte. Mă uit la mâinile lor , încruntându-mă invlontar și mutându-mi privirea la fereastra imensă. Oamenii treceau pe străzile aglomerate. Expresiile lor erau diferite, depinzând după starea spirituală sau gândurile pe care le aveau. Motoarele mașinilor abia se auzeau deoarece cafenea era mai la adăpost de toate zgomotele LA-ului.

           Soarele strălucea puternic, incingând asfaltul. Aproape toți trecătorii aveau în mână o sticlă cu apă și purtau pe cap câte ceva ce îi poate feri de o insolație. Mulți dintre ei intrau în cafenea pentru ceva răcoritor. Câțiva copii se alergau cu zâmbete kilometrice prin parcul din dreptul clădirii. Se împroșcau cu apă, nimerind din când în când și câte un strain ce se plimba pe la umbră.

            Mi-am întors privirea spre Emma și Chase, fiind  surprinsă când i-am văzut râzând și discutând animat despre un subiect pe care nu îl înțelegeam. M-am fâstâcit puțin pe scaun, simțindu-mă în plus. Mi-am pus ambele mâini pe masă, împreunându-mi degetele și jucându-mă cu ele.

         De ce încep să mă simt inconfortabil?

        Poate pentru că tipul pe care îl placi și prietena ta par că au multe lucruri în comun. Deși abia s-au cunoscut.

       Nu-l plac! E doar... complicat.

       Da. Continuă să-ți spui asta, dar nici măcar tu nu o crezi.

       Poate ar trebui să plec.

      O idee bună.

         "Trebuie să plec. Am uitat că am ceva de făcut și... mda. Ne mai vedem." abia m-am descurcat să mă ridic de pe scaun.

       Am lăsat capul în jos, iar imediat cum am ieșit afară am luat-o la fugă într-o direcție necunoscută. Normal că o va plăcea? La ce mă gândeam? Trebuia să-mi dau seama că Emma îl poate cuceri cu singură privire și  zâmbet. Ea e frumoasă și amuzantă. Ar forma un cuplu perfect și de invidiat. Până la urmă ce contează diferența de vârstă când ei sunt meniți să fie împreună? Emma îl poate face fericit și îl poate pune la punct, schimba chiar. La ce m-am gândit când am spus că îl pot îmblânzi? Ea e fata potrivită să o facă. Pentru ea poate renunța la aerele de cuceritor și la ilegalitățile alea tâmpite. Eu sunt total opusă ei. Complexele mele mereu mă situează pe cealaltă parte.