Pasiune neprevazuta

Capitolul 15

Max se trezi foarte devreme in acea dimineata.

Se simtea nelinistit, si nu stia de ce. Dar, in acelasi timp, iar fi placut sa ramana in pat bucurandu-se de farmecele sotiei lui.

Tocmai isi punea cravata cand Reyna isi deschise ochii.

- Ce ora este?

- Sase.

- Sase? Si pleci deja la birou?

- Ma asteapta foarte multa treaba. Si ma tem ca in seara aceasta voi ajunge tarziu.

- Cat de tarziu.

- Cam in jur de ora noua.

Reyna afirma din cap.

- Vrei sa iti pregatesc micul dejun?

- Nu e nevoie, ma duc direct la birou. Asistenta mea imi va aduce ceva de mancare - raspunse el.

Tandretea pe care o vedea in ochii ei il facea sa isi doreasca sa o imbratiseze, dar ceva, nu stia ce, il obliga sa iasa fugind din camera.

- Sa ai o zi frumoasa, Reyna - murmura el, aplecandu-se pentru a depune un sarut cast pe fruntea ei.

- Si tu de asemenea. Daca David o sa zambeasca din nou ii voi face o poza cu telefonul si ti-o voi trimite.

- Vrei sa spui daca o sa aiba din nou colici? - glumi Max.

Dar cand dadu sa iasa din camera, o perna il lovi direct in cap.

- A zambit!

***

O ora mai tarziu, in timp ce Reyna il plimba pe David cu caruciorul, ii suna telefonul.

- Buna, Reyna - auzi o voce familiara.

- Devon! De mult timp nu mai stiu nimic de tine. Ce fac parintii tai?

- Tata este foarte rau - raspunse el . Cancerul este in faza terminala si de asemenea tocmai am internat-o si pe mama in spital. Trebuie sa faca dializa.

- Oh, Devon... imi pare foarte rau. Pot sa fac ceva pentru tine?

- Nu voiam sa iti cer, dar mi-ai spus sa te sun daca intr-o zi voi avea nevoie de ceva...

- Tot ce vrei.

- Trebuie sa am grija de tatal meu in permanenta, asa ca nu pot munci. Iar pensia pe care o primeste este foarte mica...

- Inteleg - Reyna il intrerupse pentru a nu il face sa sw simta si mai prost. De cat ai nevoie?

- Depinde... de cat va mai dura pana tatal meu va muri - raspunse prietenul ei emotionat. - E oribil, nu pot sa cred ca trebuie sa spun asa ceva.

- Inteleg, serios.

- Eu nu vreau sa moara... ar trebui sa fiu pregatit pentru asta, dar nu sunt.

- Este tatal tau , Davon, inteleg perfect. Spune-mi unde trebuie sa iti aduc banii, am uitat adresa ta. - Reyna scoase o agenda din geanta si nota numarul si strada.

- Iti multumesc foarte mult...

- Nu trebuie sa imi multumesti. Si pot sa raman cu tatal tau in timp ce tu vei iesi la o plimbare... ai nevoie de un pic de aer, Davon... eu stiu cat este de greu sa ai grija de un bolnav in stare terminala.

- Nu pot sa ii cer asa ceva...

- Bineinteles ca poti. Tu te-ai purtat minunat cu mama mea. O sa vin in aceasta dupa -amiaza in jur de ora trei. David o sa doarma atunci.