Sin

Capitolul V - Afrodita

        Se odihnise trei zile, timp în care eu am mers să o caut pe Afrodita. Știam unde o puteam găsi, la templul ei măreț unde obișnuia să apară în fiecare zi, pentru ca oamenii să îi aducă ofrande și să îi laude în gura mare frumusețea ieșită din comun. Semăna cu Narcis într-un fel, idiotul ăla care s-a îndrăgostit de propria lui reflexie. Oricum a murit, dar îmi place să o leg cumva de soarta acestuia, pentru că știu că o enervează. Așa că o fac narcisistă cu fiecare ocazie.

        Zeci de tinere fete care visau iubiri pe furiș și tineri care s-au săturat să se autosatisfacă au venit ca să aducă ghirlande întregi de flori și podoabe pentru zeița iubirii, în speranța că îi va ajuta să își găsească pe cineva. Bineînțeles că jumătate din treaba Afroditei o făceau chiar ei, fiind o adunare atât de mare de hormoni, cupluri oricum se formau la plecare. Deci, Afrodita era tot mai slăvită și iubită datorită "minunilor" pe care le făcea.

        Am trecut de marile coloane din marmură și am intrat în templul imens, făcut din aceeași marmură, dar îndulcit cu picturi aurite și mii de flori cu miros puternic și dulceag. Pe tronul de aur din față era însăși zeița iubirii, zâmbind mulțumită tuturor. Oamenii îmi făceau loc ca să trec, temători, pentru că datorită ochilor mei toți știau cine sunt.

       - Frumoasă Afrodita, am spus cu un zâmbet în colțul gurii și ochii ei azurii, ca spumele mării din care s-a născut, s-au oprit asupra mea.

       - Un compliment de la fiul lui Hades, face cât două sute de ofrande, zâmbi ea mieros.

       - Doar atât? am tachinat-o. Crezi că am putea vorbi în privat?

        Ochii ei s-au mărit puțin de încântare, apoi se ridică și păși după niște perdele grele, care ascundeau un separeu în spatele tronului. Am urmat-o, atent la formele ei rotunde și știam mersul acela legănat. Îl văzusem de o grămadă de ori, la zeci de femei. O atrăgeam.

       - Vorbește, mare Sin. De ce m-ai vizitat? Întrebă ea răzemându-se de masa de marmură din mijlocul odăii, împingându-și sânii înainte.

         M-am apropiat hotărât de ea și am prins-o cu o mână de față, băgându-mi adânc limba în gura ei și sărutând-o pervers. Știam cum îi place.

       - Ce ai spune dacă am renunța la formalități? am mârâit.

        Ea chicoti o dată și îmi dădu bluza dintr-o mișcare peste cap, începând să îmi sărute pieptul musculos. Mi-am desfăcut repede cureaua și pantalonii mi-au căzut în vine, ea aruncându-se cu poftă asupra mea.

       - Oh, ce dor mi-a fost, oftă ea și mi-o luă frumos în gură.

        Normal că i-a fost. Ce naiba știa să facă Hefaistos cu ea? Și da, se pricepea la asta. Era bună la pat, trebuia să recunosc, dar acum eram ocupat să savurez un oral de toată frumusețea.

        Am lăsat-o să își facă de cap, după care am urcat-o cu fundul pe masă și i-am ridicat rochia albă, din mătase, până la brâu. Două picioare lungi și albe se uneau în locul acela fierbinte pe care l-am atins cu vârful degetelor și l-am pătruns brusc, făcând-o să geamă. Mi-am răsuci degetele, le-am scos și băgat iar de zeci de ori, mărind ritmul și ea mă trase într-un sărut vulcanic. Am prins-o de un sân și am tras-o de sfârc în momentul când am intrat în ea brusc, luând-o dur și cu forță, intrând tot mai tare, până am simțit-o cum se strânge în jurul meu și îmi strigă, excitată la maxim, numele.

        Da, fusese relaxant. Iar Afrodita avea un zâmbet mai mult decat satisfăcut pe chip. Ne-am redresa și îmbrăcat înapoi, iar ea mă întrebă dulce: