Being Chased

Capitolul 9

         Capul nu înceta să-mi bubuie și să-mi dea stări de amețeala și greață. Încercam să le ignor și să nu dau curs senzațiilor de vomă care îmi invadau stomacul și gâtul. Mi-am închis din nou ochii sperând că asta mă va mai calma.

        "Shh... nu vorbi. Ești extenuata. Trebuie să te odihnești!" îmi spune prinzându-mă de încheieturile mâinilor și trăgându-mă spre el.

           M-am opus vehement apropierii de el. Trebuia să mă concentrez. Să-mi pun ordine în gânduri și să găsesc o cale să scap de aici. În ciuda faptului că m-a salvat aseară de la o viață mai mizerabilă decât cea de acum, nu am uitat cine e și ce face cu fetele care-i ajung în pat.

         "Nu, Chase!Trebuie s-să..."m-am oprit înghițind nodul din gât.

          "Uite ia astea. Te vor ajuta cu mahmureala și cu... durerea cauzată de lovitură." când a spus asta ochii i s-au întunecat.

             S-a dat jos din pat și a venit în partea mea, luând de pe noptieră un pahar cu apă și dându-mi-l cu două pastile. M-a ajutat să mă ridic în fund și mi-a pus o pernă în spate. Am înghițit cu greutate pastilele și mi-am lăsat ochii să se plimbe prin camera în care ne aflam.

            Abia acum mi-am dat seama că nu suntem în camera mea, ci într-una necunoscută cu un pat comod și moale din care nu m-aș mai da jos nici dacă mă ameninți cu o armă. Pereții  erau negri cu alb, formând constraste pline de stil. Era de doua ori mai mare decât a mea. Mă așteptam ca o cameră de băieți să fie mai dezordonată, cu postere cu fete goale sau tot felul de chestii ciudate atârnând prin colțuri. Dacă nu aș fi văzut sacul de box și mănușile de pe biroul din față aș fi zis că e o camera de oaspeți, dar mă îndoiesc că cineva ar fi pus asemenea obiecte într-o încăpere destinată musafirilor.

            "Îți place?" 

            Mi-am îndreptat atenția către el.

          "Po-poftim?" întreb derutată.

         "Am întrebat dacă îți place camera mea?" avea un rânjet răutăcios.

         "D-da, e... foarte aranjată și... frumoasă. Mă așteptam la ceva mai... de băieți." aproape că îmi venea să îmi dau o palmă când am realizat ce am zis.

        "Vrei să spui că nu sunt băiat pentru că îți pot demonstra asta chiar acum."

         Știam că glumește datorită sclipirii jucăușe din ochi, dar gândul tot m-a făcut să mă înspăimânt și să mă înroșesc.

           "N-nu, nu asta e ce voiam să spun. M-mă așt-așt-așteptam la ceva m-mai dif-diferit."

           La naiba cu bâlbâiala mea!

          Îi simțeam zâmbetul, deși nu mă uitam la el. Eram prea rușinată de prostia mea.

         "Imi place când roşeşti din cauza mea, prinţesă." aud aroganţa din glasul său.

          Cum naiba a reuşit să vadă?

          Am mai stat câteva clipe cu ochii fixaţi pe pătură, până am reuşit să mă calmez. Am încercat să-mi potolesc gradina zoologică din stomac şi să-mi încetines bătăile inimii care mai avea puţin şi îmi ieşea din piept.

          "Mul-mulţumesc pentru ce ai făc-făcut aseară!" îi spun şoptit.

            Distanţa dintre noi nu era foarte mare şi speram că m-a auzit pentru că nu voiam să mai aduc vorba despre ce s-a întâmplat noaptea trecută. Mi-e destul de greu să-mi stăpânesc lacrimile care mi se adună în ochi din cauza amintirilor neplacute şi dureroase .