Doar eu și cu mine...

Capitolul 35: ,, Idiot"

      Viața e nedreaptă, dar alegerile oricum sunt alese de noi.

     Dezamăgirea era un cuvânt puțin spus. Niciodată nu mă așteptam la așa ceva, totul îmi era confuz. Mă simțeam ultimul om de pe pământ. Cât de idiot am fost? De ce, Lia? De ce? De ce ai făcut asta? Puteam găsi noi rezolvări la toate problemele...dar împreună.

   Trecură o oră. În acea oră făcusem de toate. Am băut, am țipat, am plâns, m-am lovit... 

   Eram singur acasă. Capul îmi bubuia iar pastilele nu erau de niciun folos. Mă duc în baie, fac un duș lung pentru a mă liniști dar degeaba, eram în aceeași stare oribila. În cap conștiința îmi striga, îmi urla în cap că sunt un nenorocit fraier și că merit să mor. Așa o fi? Poate că da. Dar ea? De ce...? Îmi va răspunde cineva? De ce?

    Vanesa nu era acasă și asta-mi ușura și-mi îngreuna în același timp situația. Mi-o ușura deoarece dacă ea se afla aici nu puteam face nimic. Simțeam că trăiesc degeaba iar faptul că Lia a făcut aceasta fapta de...neiertat, mă distrugea pe interior, de ce să nu mă distrug și pe exterior? Să simt măcar pe jumătate durerea pe care a simțit-o ea...

   Mă duc la baie și îmi privesc mutra de idiot. Îmi dau două palme peste față după care-mi dau cu apă rece pe chip de mai multe ori. Mă privesc iar în oglindă și rămân cu ochii pe mine. Oglinda îmi reflecta imaginea, arătam doar un tip căruia îi place rock-ul fără să-i pese de ceva sau de cineva, fără probleme grave, fără o viață cu stres, o viață de " Îmi bag ceva în toate. "

   Dar nu, oglinda nu-mi putea reflecta și inima. O inima plină de amar. Un criminal. Tot eu sunt criminalul. Chiar dacă ea a sabotat motocicleta. N-am știut s-o întreb cum naiba a fugit de acasă, cum naiba a făcut totul? Sunt un monstru, un idiot, la naiba! Să mă ia dracu'!

   Caut prin sertare lucrul pe care-l foloseam doar în adolescență când eram un copil prost ce tânjea după micuța Lia. Sufeream deoarece ea nu se uita la mine, însă, eu nici nu știam...

   Iau lama și ca înainte să îmi " mângâi" mâna cu ea mă mai privesc o dată în oglindă. Aplec privirea și desenez linii pe mână...

    Vanesa Pov.:

   — Doriți s-o vedeti pe domnisoara Vallente?