"Harry ne caută. Eu voi fi pedepsită pentru tot restul vieții. Iar voi...morți! Zayn, trebuie să facem ceva!"am strigat disperată din cauza situației în care eram pusă, apoi mi-am verificat telefonul care continua să primească mesaje de la Harry.
"Eu zic să te calmezi! Nu ajungem nicăieri dacă țipi!"vorbi nervos, Zayn.
"A, deci tot eu aș fi de vină. Nu a fost idea mea să fugim!"m-am răstit, în timp ce citeam un mesaj de la Harry.
"Aha, să înțeleg că tot vina mea este! Doamne Sophia! Câteodată ești atât de penibilă! Ai fi putut pur și simplu să refuzi, știind că ajungeai în astfel de situații!"a răbufnit, apoi am crezut că are de când să mă lovească.
Eram șocată de cum reacționa.
"Ok, îi voi trimite mesaj lui Harry să vină să mă ia, și aici încheiem discuția!"am reușit să rămân calmă, apoi am coborât scările spre living.
Idiotul are dreptate, în mare parte. Puteam să-l refuz, dar acum vine vorba și de Sandra aia.
Am oftat, urmând să-i trimit un mesaj lui Harry.
Dar mai bine îl sunam.
Poate cu vorbele mele și vocea mea "stinsă" reușesc să scap nepedepsită.
L-am apelat gândindu-mă înainte dacă să fac asta iar după al doilea ton, a răspuns...de fapt, mi-a țipat numele urmat de o înjurătură.
"Sophia, unde dracului ești?"
Sunt sigură că dacă se putea, ieșea prin telefon.
Am dat să spun ceva, însă în schimb, am început să plâng.
"Sophia..."mai mult a șoptit, probabil dându-și seama că sunt speriată.
"Uite tati, îmi pare extrem de rău pentru ceea ce am făcut. Atât Zayn cât și eu, am fost inconștienți. Știam de ce avea să se întâmple, dar...era doar Sandra care devenea insuportabilă. Încă sunt conștientă că nu vom scăpa ușor. Însă dacă vrei să pedepsești, pedepsește-mă pe mine și lasă-l pe Zayn. Eu m-aș fi putut împotrivi. Dar evident că nu. Tati, iartă-mă!"am spus pe nerăsuflate, urmând alt set de lacrimi.
"Iubito...e în regulă. Da, ești un copil, un adolescent care vrea să-și trăiască viața și nu-și dă seama de greșelile făcute, decât după ceva timp. Având în vedere că au trecut două zeci și patru de ore și ai avut totuși curaj să mă suni și să-mi spui, te iert. Dar te rog, să nu mai existe și o dată viitoare la fel. Te iubesc prea mult, Sophia, și nu m-aș ierta vreodată dacă te-aș pierde sau dacă ți s-ar întâmpla ceva."
Puteam să jur că și el plânge.
Am zâmbit și totodată analizam cuvintele spuse de Harry cu câteva secunde în urmă.
Un înger cu suflet bun.
"Tati, vino să mă iei!"
"Așa voi face, micuța mea!"
Am închis apelul, apoi mi-am întors capul văzându-i pe Zayn și pe Zack stând la marginea scărilor.
"Zayn..."am dat să spun, doar că mi-a făcut semn să tac.
"Am auzit tot. Vreau, în primul rând, să-mi cer scuze pentru mai devreme. Sunt un dobitoc!"
"Shh!"a fost rândul meu să-l fac să tacă, ducându-mă în direcția lui pentru a-i oferi o îmbrățișare.
L-am tras și pe Zack lângă noi, bucurându-mă de astfel de momente.
"Zack, promite-mi că o să ne mai vedem."l-am privit cu lacrimi în colțul ochilor.
"E prietenul meu și mai nou, și al tău, îl putem vedea zilnic dacă se poate."vorbi Zayn peste el.
"Exact cum a spus și el."chicoti Zack.
Am zâmbit, apoi i-am dat o ultimă îmbrățișare, urmând claxonul lui Harry.
Again. Îmi cer scuze pentru întârziere.
Abia acum l-am terminat având în vedere că am avut idei pe moment.
E nasol cu leneșa de mine pentru că am pierdut destul de mulți cititori.
Îmi cer mii de scuze.
Am nevoie de voi, cookies! ❤
Vreau să vă mulțumesc pentru 93k de ochișori. Aproape plâng.
Nu credeam că voi ajunge aici.
Dar datorită vouă, se poate.
Lav u all! 🖤
