Cum mi-o amintesc pe Ashley?
Simplu.
Troy mi-a zis de ea și mi-am adus aminte cum am cunoscut-o.
Posibil să încep să-mi reamintesc încetul cu încetul.
Începând cu Kendall și terminând cu Harry.
Dar mi-am adus aminte că e imposibil să ajung la Ashley având în vedere că stă la ieșirea orașului iar eu nu am niciun ban.
Perfect!
Harry, te urăsc!
Dacă mă întorc acasă o pățesc, deși cum am mai zis, nu-mi pasă.
"O dar vai! Micuță Sophia!"chițăi vocea lui Zayn.
M-am întors plictisită apoi m-am încruntat când l-am văzut cu o blondă lângă el.
"Zayn?"
"Da, nu-ți aduci aminte de mine?"râse el.
"Scutește-mă!"mi-am dat ochii peste cap.
"Oh, am uitat să vă fac cunoștință. Ea e Stephanie."
"Iar mie nu-mi pasă!"am spus răutăcioasă apoi m-am întors și am dat să plec, dar idiotul de Zayn mă opri.
"Ce faci aici singură? Harry știe?"
"Nu e treaba ta ce fac!"
"Hai să te duc acasă."spuse el întinzând mâna.
"Vezi-ți de blonda ta!"am strigat, dându-mă în spate înainte să mă poate atinge.
"Haide Sophia, nu fii răutăcioasă, Steph e de treabă."
"Sigur."am murmurat, analizând-o.
Ea doar zâmbi când îmi ridicasem ochii spre ea.
Părea timidă.
Ce pot spune, era drăguță.
"Hai acasă Soph, până când Harry nu-și va ieși din minți."
Am oftat, apoi am înaintat spre mașina lui.
Mă urcasem pe bancheta din spate și spre surprinderea mea Stephanie se așezase lângă mine.
Pe tot parcursul drumului am râs și am vorbit diferite chestii cu blonda și chiar era de treabă.
Chiar îmi plăcea umorul ei.
Zayn mai râdea și el din când în când de vorbele blondei și dacă nu aș fi știut cum e el de fapt, aș fi zis că e chiar de treabă, dar nu.
Ia stai!
Mi-am adus aminte de vorbele lui.
"Ori Harry, ori pedeapsa."
"Sophia?"am auzit vocea blondei.
"Da?"
"Eu am ajuns, trebuie să cobor, mi-a făcut plăcere să te cunosc."spuse ea trăgându-mă într-o îmbrățișare.
Am acceptat-o zâmbind, lăsând-o să-și ia la revedere de la Zayn și să coboare.
"Deci, micuță Sophia!"vorbi Zayn.
Nu poate doar să tacă până ajungem acasă?
"Ce vrei?"am strigat.
"Ușor dulceață, nu te ambala."chicoti el.
"Spuneți domnule Zayn."am zâmbit forțat.
"Ce ai spune de iubitule Zayn?"
"Du-te dracu'!"
Începu să râdă ca un tâmpit, dar apoi își aduse aminte că trebuie să-mi spună ceva.
"Deci, te-ai gândit?"
"Să mă gândesc la ce?"m-am prefăcut că nu știu.
"Haide Sophia, nu fă pe prostuța. Știi foarte bine despre ce vorbesc. Harry sau pedeapsa?"
"Având în vedere că "Harry sau pedeapsa" tot aia e, nu-mi pasă, așa că du-te dracului și nu mă mai căuta!"am strigat, dându-mă jos din mașină și mulțumindu-i Domnului că ajunsesem acasă, altfel riscam să-i dau vreo două.
M-am îndreptat spre ușă, și spre norocul meu era deschisă.
Nu-mi mai păsa nici de Harry.
"Sophia! Avem de vorbit!"a strigat el când mi-a observat prezența.
"Duceți-vă dracului cu vorbitul vostru!"au fost ultimele mele cuvinte înainte să trântesc ușa și să mă asigur că o închid cu cheia.
M-am trântit în pat, apoi i-am auzit pe Harry și Zayn vorbind de ceva în genul că Zayn rămâne peste noapte.
Poftim?
Zayn rămâne peste noapte?
M-am dat jos din pat, descuiând ușa și îndreptându-mă spre scări.
Sunt așa bipolară.
Trec de la o stare la alta.
Și asta numai din cauza lor.
"Sophia!"strigă Harry. "Vino până jos."
Probabil că nu văzuse că sunt la capătul scărilor, altfel nu-mi explic de ce țipă ca nebunul.
"Ce e?"
"Zayn rămâne peste noapte. Apropo, avem de vorbit!"a spus autoritar.
Noaptea asta se anunță a fi lungă.
