Mă uitam speriată și uimită de lucrurile ce mă înconjurau.
Omul ăsta era nebun!
Nebun de-a binelea!
"Ai mai fost în camera asta."rânji el, apoi se duse spre câteva sfori.
"Poftim?"am întrebat confuză."Nu, nu, e imposibil!"
"De fapt, chiar s-a întâmplat, ai fost legată de sforilea alea - spuse arătând spre niște sfori care atârnau - complet dezbrăcată."
Am scos niște sunete în semn de șoc ceea ce îl făcu pe Harry să râdă.
"Nu înțeleg ce e așa amuzant, că mi-ai luat virginitatea și te crezi tatăl meu sau că sunt torturată?"m-am încruntat așteptând un răspuns din partea lui.
"Torturată? E doar plăcere dulceață. Pură plăcere."
"Și cu siguranță durere."
"Tu sigur îți amintești ceva și nu vrei să-mi spui."
"Pe naiba!"am oftat, mergând spre o masă.
Ce naiba făcea cu masa asta?
Mânca în timp ce fetele îi făceau streptease?
Stupid!
"Aici iei masa?"am întrebat amuzată.
"Poate!"
Cine se crede el?
"Hei, facem ceva azi, dacă nu mă duc în cameră și îmi continui serialul."am oftat deja plictisită.
"Chiar te-ai schimbat, cred că te-a afectat prea mult pierderea asta de minte, nu?"râse el. "Adică tu nu te uitai la seriale."
"Nu? Păcat! Căci sunt sigură că vedeam un alt serial plus optsprezece cu tine!"i-am tăiat-o, lăsându-l cu gura căscată.
"Dar a meritat!"rânji el pentru a mia oară pe ziua de azi.
De ce se prinde mereu?
Tipul ăsta e prea deștept și afurisit!
"Dezbracă-te!"îmi ordonă el.
"Poftim? De ce?"am întrebat și am simțit o oarecare teamă.
"Pentru că astea sunt regulile în camera asta."
"Eu nu mă dezbrac, adică nu ne-o tragem ca să fac asta, deci da."am zâmbit.
"Vrei să te dezbrac eu?"își ridică o sprânceană ceea ce mă amuză.
"Scutește-mă!"am spus, apoi mi-am dat bluza jos, urmând pantalonii.
"Gata!"am zâmbit, din nou.
"Goală!"
"Până aici!Ce naiba vrei să-mi faci?"
"Tu ai cerut asta."
"Poate că am fost de acord, dar chiar nu mă gândeam că o să ajung în asemenea hal!"
"Decide-te, ori îți dai alea jos, ori ne întoarcem înapoi în camerele noastre, sunt destul de obosit."
"Bine!"am spus luându-mi hainele de jos.
"Wow wow, ce faci?"
"Nu se vede? Prefer varianta doi!"
"Ok, să nu te răzgândești pentru că nu voi veni și a doua oară aici. Acum afară! Mergi direct la culcare!"
Mi-am încheiat nasturele de la pantaloni, apoi am trecut pe lângă el.
"Și dacă te prind aici, mă jur că am să ți-o trag și am să te chinui cu fiecare lucrușor posibil din această cameră."
M-am oprit brusc, și fără să mă întorc spre el, i-am arătat degetul magic.
"Vezi tu, excitată mică!"râse el.
Excitată e mă-ta!
M-am abținut cu greu să nu-i spun acele cuvinte, așa că mi-am continuat drumul spre camera mea.
M-am asigurat că închid ușa cu cheia, apoi aproape că am făcut un atac de cord când l-am văzut pe tipul blond de la spital stând în patul meu.
A venit rapid spre mine, iar înainte să pot țipa mi-a astupat gura.
"Te rog Sophia, nu țipa, altfel taicătu se asigură că ajung doi metrii sub pământ."
M-am zbătut, apoi am reușit să mă dau câțiva pași în spate.
"Cine naiba ești și ce vrei de la mine, psihopatule?"am strigat.
"Tu nu înțelegi ce înseamnă 'nu țipa'?"șopti el crizat.
"Ok, ce dracu vrei de la mine tâmpitule!"
"Ce naiba este în neregulă cu tine, Sophia?"
"Păi având în vedere că nu știu cine ești..."
"Cum adică cine sunt? Sunt iubitul tău, Troy!"
Am început să râd isteric, iar idiotul s-a năpustit asupra mea, astupându-mi gura cu mâna lui uriașă.
I-am mușcat mâna, retrăgându-și-o imediat.
"Ai probleme cu mușcatul?"țipă el, șoptit.
"Și tu ai probleme cu astupatul gurii."
"Sophia! Cu cine tot vorbești?"îl aud pe Harry strigând după partea cealaltă a ușii.
A apăsat pe clanță, ceea ce îl sperie pe Troy.
Am avut o mică tentație să-i spun că băiatul drăguț psihopat e în camera mea, dar l-am văzut că mă roagă din priviri să nu-i spun, așa că i-am făcut o favoare.
"Deschide ușa Sophia!"
"Pleacă naibii Harry, mă uit la serial, cu cine crezi că vorbesc?"mi-am dat ochii peste cap.
"Nu știu, poate cu idiotul de Toy."
M-am uitat la el, și îl vedeam cu fierbe de nervi.
"E Troy!"șopti el, apoi își astupă gura.
Am chicotit, apoi i-am zis lui Harry să plece.
"Nu cunosc niciun Toy."am mers pe varianta lui cu Toy, astfel prefăcându-mă că nu știu cum îl cheamă pe tip, apoi m-am uitat spre el, văzându-l cum mă privește urât.
I-am zâmbit inocent, apoi m-am așezat în pat.
"Dacă tu spui...Sunt la mine în cameră, mă odihnesc, dacă ai nevoie de ceva, să-mi spui."
"Da sigur."mi-am dat ochii peste cap, apoi am așteptat amândoi câteva minute bune să plece.
Sunt sigură că rămăsese la ușă.
Am deschis ușa, apoi mi-am strecurat capul pe hol, uitându-mă după un Harry disperat, dar având în vedere că era liber și nu se auzea nimic, asta însemnând că doarme, m-am întors înapoi spre tip.
"Ok, nu știu ce vrei de la mine, dar știu că am un serial de terminat. Așa că, poți te rog să pleci?"
"Toy? Fii serioasă."pufni el.
"Voiai să te omoare?"
"Nu, nu, lasă așa."
"Așa ziceam și eu."am spus, aruncându-mă în pat."
Mi-am pornit serialul, apoi am văzut că domnul psihopat nu are de gând să plece.
"Ăm, ușa e acolo, iar geamul e acolo. Tu alegi."am spus făcându-i semn spre ambele opțiuni.
"Vreau să vorbim."vorbi într-un final.
"Nu vreau să vorbesc cu tine, în primul rând ești un necunoscut pentru mine, așa că te rog frumos să părăsești camera și casa și să te duci dracului până nu vine Harry și te omoară."
"Prea târziu, Sophia. Deci ne întâlnim din nou, domnule Toy."zâmbi Harry ca un drac.
Eu și cu Troy am scos sunete din cauza sperieturii, apoi ne-am aruncat amândoi priviri, evident speriate.
"Cred că am dat de dracu'!"am șuierat o dată cu Troy.
Ok, inspirația m-a lovit brusc și am zis să profit de oportunitatea asta.
Este cel mai lung capitol și mă bucur că am depășit 1000 de cuvinte.
Deci, ce părere aveți?
:))
