"Ai de gând să te întorci acasă?"
Întrebarea lui Troy mă puse pe gânduri, dar am ignorat-o, punându-mi capul pe umărul lui.
*cu o seară în urmă*
"Haide Harry, dă-mi drumul!"
Se pare că daddy mă prinse din urmă și începea să pună întrebări stupide.
"Unde te duci?"
"Nu văd de ce ar fi treaba ta unde mă duc eu!"am țipat, dar palma lui mă făcu să închid gura și totodată să-mi pierd echilibrul, luându-mă prin surprindere.
Nu simțeam durerea, simțeam promisiunea încălcată a lui, cum mă face să-mi pierd încrederea în el.
"Kitten..."
Până și el era șocat de ceea ce tocmai făcuse.
"Să nu-mi mai spui așa în viața ta, Harry!"
M-am ridicat de jos, apoi am fugit cât mai departe de el, lăsând câteva lacrimi să cadă încet pe obrajii mei reci.
"Iubito!"
A fost ultimul cuvânt venind din partea lui, înainte să mă pot urca într-un taxi.
"Nu cred că mai are rost."
Într-un final i-am răspuns lui Troy.
"Și dacă va veni după tine?"
"Nu-mi pasă Troy, el nu este tatăl meu!"
"Sophia..."
"Aici se închide subiectul, Troy!"
Omg, 15,4k de lecturi?
Și 954 de ⭐?
Eu...eu vă mulțumesc așa mult pentru că îmi citiți cartea.
Nu am cuvinte.
Până acum nu am avut ocazia să vă mulțumesc, dar vă mulțumesc acum pentru toate dățile în care s-au strâns câte un ochișor.
Și totuși...îmi cer scuze că nu postez când se cere sau că... (,) capitolele sunt scurte, dar liceul nu îmi permite iar...capitolele sunt scurte pentru că mai bine puțin și bine decât mult și prost.
Asta o zic pentru mine, pentru că de câte ori scriu ceva mai lung decât îmi propun, nu iese bine.
Doamne! Vă mulțumesc pentru tot, că îmi sunteți alături și că îmi citiți cartea.
Ly all! ❤
