"Nu vreau să mai aud nimic, psihopatule!"am strigat, apoi l-am împins.
"Nu mă crezi?"
"Din tot ce spui tu? Nu!"am râs.
"Sunt sigură că mă iubește, e da...adică tata!"am strigat.
"Crezi ce vrei!"și-a aruncat mâinile în aer, apoi se gândi să plece.
"Unde te duci?"m-am încruntat.
"Nu știu, cât mai departe de tine, pentru că din câte se vede, îți provoc greață."a strigat, îndepărtându-se de mine.
Am murmurat un du-te dracu, apoi am luat-o pe urmele lui.
"Așteaptă-mă, blondule!"
"Blond?"râse el.
"Păi da..."
"Sunt doar câteva șuvițe vopsite de mine acum doi ani."zâmbi el.
"Oh..."
Pe parcursul drumului niciunul dintre noi nu a mai spus nimic, apoi am zâmbit când am văzut că ne apropiem de oraș.
"Ei bine, eu mă duc acasă, uit de tine, iar tu la fel, ce spui?"am propus, zâmbind.
"Ești nebună?"
"Fata spune bine."
"Harry?"
"Oh, copii, ce bine să vă revăd! Dar mai ales pe tine, Toy!"
Zâmbetul lui Harry îmi spunea că tipul tocmai intrase în belele.
S-a apropiat de el, apoi am crezut că îl plesnește, dar în schimb, i-a dat cu genunchiul în burtă, apoi l-a scuipat.
"Troy!"am strigat, vrând să mă duc la el, doar că Harry mă prinse.
"Zayn!"strigă el. "Ia-o! Iubire, ne vedem acasă după ce îl rezolv!"
Tipul acela pe care Harry îl strigase, mă luă ca pe un sac de cartofi, apoi o luă la pas.
"Dă-mi drumul!"am trigat, lovindu-l în spate.
El doar râse, apoi mă ciupi de fund.
Am scâncit, apoi am reușit să-mi înfig dinții în spatele lui.
"Ce naiba!"mârâi el, dându-mă jos.
Mi-am deschis gura când am văzut ce zeitate stătea în fața mea.
Părul șaten, ochii ciocolatii...
L-am văzut cum își mușcă buza, apoi se apropie de mine.
Nici nu mă gândisem să mă clintesc, așa că l-am privit cum se lasă la nivelul meu, apoi îmi șoptește.
"Eu zic să fii o fată cuminte, până se întoarce tăticuțul tău."
Își lăsă privirea spre buzele mele, crezând că are de gând să mă sărute, dar în schimb și-a pus degetul mare, apoi s-a ridicat.
Am răsuflat, apoi și-a întins mâna.
"Zayn."
"Sophia, dar cred că știai, având în vedere că îl cunoști."am zis, făcând referire la Harry.
"Desigur, eu și Harry suntem prieteni de o viață."
"Nu-mi aduc aminte să te fi cunoscut."
Dar oh...eu am amnezie.
"Nu am fost în țară ani buni."zâmbi el, apoi mă conduse spre mașina lui.
Un Audi negru, mat.
Are gusturi bune.
Îmi place.
Am intrat pe scaunul de lângă șofer, dar mi-am adus aminte de Troy.
Dacă Harry îl omoară.
"Știi cumva unde l-a dus Harry pe Troy?"
"Pe tipul blond? Sigur. La viitorul lui mormânt."zâmbi el, apoi trânti ușa.
"Oh Doamne!"am șoptit.
Am vrut să mă dau jos, dar Zayn deja se urcase în mașină apoi se asigură că blochează ușile.
"Deschide ușa!"am strigat.
"Așa mult ții la tipul ăla? E un maimuțoi."râse el.
"Nici măcar nu-l cunoști!"m-am încruntat.
"Dacă mi-ar păsa, l-aș cunoaște."
Am oftat, apoi m-am rugat ca Harry să nu-i facă nimic rău.
Minute mai târziu, am văzut că parchează lângă un mall.
"Ce facem aici?"
"Nu vrei în mall? Credeam că fetelor le place mall-ul."zâmbi el.
Jur că dacă mai zâmbește mult, risc să-i trag una.
"Nu-mi plac chestiile de fete."
"Ah, îți plac mașinuțele să înțeleg."
"Scutește-mă!"
"Hmm...dacă nu vrei aici, unde vrei?"
"Vreau să mă duc la Troy!"
"Încetează cu idiotul ăla!"
"Ești gelos?"
"De ce aș fi gelos? Ești o copilă!"
Auci!
Am apăsat pe butonul de deblocare, apoi am deschis ușa.
"Sophia!"
Nu l-am băgat în seamă, continuând să merg spre intrarea mall-ului.
Sunt o copilă.
