"Troy, dacă Harry vine după noi?"
"Soph, doar calmează-te, sunt cu tine, totul va fi bine."
El zâmbea.
El pur și simplu zâmbea, iar eu muream de frică.
"Poate că nu a fost o idee bună să fugim..."
"Hei! Doar zâmbește."
Am făcut exact cum tocmai mi se ceruse, apoi mi-am lăsat capul pe umărul lui, adormind încet încet.
"Kitten!"
Am tresărit când am auzit acea voce care îmi dădea fiori, apoi m-am întors cu fața, lovindu-mă de pieptul lui.
"D-daddy..."am șoptit.
"Shh."
Și-a lipit degetul de buzele mele, simțind fiori în întreg corpul.
"De ce ai fugit, princess? Chiar așa mult îți plac pedepsele mele?"
"Eu..."
"Mergem acasă, Sophia! Iar idiotul de Troy, ei bine, îi poți face o vizită la cimitir, ce spui?"râsul lui diabolic mă făcu să țip din cauza fricii, apoi un întuneric neplăcut, mă acoperi în întregime.
"Troy!"
Am lăsat mii de lacrimi să cadă pe tricoul lui, trăgându-l mai aproape de mine.
"Hei, shh, ai avut un coșmar, e în regulă, sunt aici, dulceață."
"Troy, nu îmi da drumul!"
"Nu am să fac asta."
