Being Chased

Capitolul 4

         "Pp-p-păi, de ff-fapt eu locuiesc d-doar cu bunica m-mea. Ma-mama a mu-murit când aveam zece ani, iar p-pe t-tata nu l-am văz... văzut niciodată." spun oftând și încercând să-mi astâmpăr lacrimile care amenințau să îmi dea de gol simțirile.

         "Hei! Liniștește-te! Îmi pare rău că am întrebat. Nu ar fi trebuit să fac asta, doar că eram curioasă și... " dă să-mi mai spună ceva, dar se oprește.

         "E ok. Nu e ca și cum ai fi știut..." 

          Schițez un zâmbet forțat pentru a nu o face să se simtă prost.

        " Chiar îmi pare rău. Dacă vrei să vorbești despre asta te voi asculta, oricând. Când ți-am spus că vreau să fim prietene, am vorbit serios." se uită la mine pentru câteva secunde, iar apoi își întoarce atenția la drum.

        "Stiu, mulțumesc! Și tu poți să-mi spui orice. Te voi asculta indiferent de subiect." îi spun sincer.

        După asta nimeni nu a mai scos o vorba. Mașina s-a scufundat într-o liniște relaxantă. Priveam șirurile de case, care mai de care mai colorate și mai diferite. Aproape că puteam merge așa la nesfârșit, în liniște și pace alături de noua mea prietenă.

        "Cred că asta trebuie să fie casa ta, nu?." mașina se oprește.

        "Da, asta e. Vrei să intri? Bunicii i-ar face plăcere să te cunoască." fac semn din cap spre casă.

         "Poate altă dată. Trebuie să ajung acasă înaintea lui Chase. M-am gândit mai bine și o să-ți iau în considerare sfatul. Voi încerca să mă înțeleg cu el. Iar dacă își va găsi preiubita jucărie la mine cred că planul meu va eșua lamentabil înainte să îl pun în aplicare." o sclipire jucăușă îi apăruse în ochi .

          "OK. Atunci nu aș vrea să te țin din aplicarea lui, așa că dă-i bătaie. Arată-i ce soră minunată are." o încurajez eu amuzată.

            Speram că se vor înțelege mai bine de acum înainte pentru că asta este ceea ce implică o familie: înțelegere, armonie și iubire.

          "Ne vedem maine, Rose. Să-mi iei un trandafir, te rog. Sunt superbi!" spune în timp ce-mi face cu mâna, urmând să dispară după colțul străzii.

          "Sigur!" șoptesc pentru mine.

          Când am intrat în hol, un miros plin de arome m-a izbit din plin. Eram atât de înfometată că aproape am alergat până la bucătărie, unde am văzut-o pe bunica lângă cuptor cu o tavă din care ieșea abur. 

            "Mmmm... miroase delicios!" inspir bogăția aromelor oferite de fursecurile preferate.

            "Du-te și spală-te pe mâini, iar apoi toate acestea vor fi doar ale tale." îmi spune chicotind.

            Doar ea știe cât de disperată sunt după mâncare, în special dulciuri, mai ales după o zi atât de încărcată și obositoare ca aceasta.

             Ar fi trebuit să fie bucătar pentru că orice mâncare făcuta îi iese incredibil de delicioasă.

             M-am dus repede în cameră să-mi las geanta, iar apoi m-am spălat pe mâini și am coborât înapoi în bucătarie. În timp ce mâncam îi povesteam bunicii cum a fost prima zi la liceu și cum am ajuns să o cunosc pe Lucy, evitând din adis subiectul Chase.

            După ce am terminat de mâncat, am urcat din nou în camera mea. M-am hotărât să le scriu câte un mesaj prietenelor mele pe care le-am cam neglijat în ultima săptămână. Iar apoi am aprins televizorul. Am urmărit hipnotizată cum șoricelul fugea de motanul albastru.