Înainte sa Cad

Dupa 30 de zile

       S-a facut o luna de cand s-a intamplat tregedia. Sam tot doarme. As fi ramas la spital cu el, doar ca scoala m-a oprit sa fac asta. Trebuia sa prezentam un eseu la alegere inainte de vacanta. L-am scris langa Sam. El a fost subiectul meu pentru eseu.
     La scoala se simtea o atmosfera depresiva. Lumea care ma cunostea spunea ca-i pare rau, cei care nu ma cunosteau se uitau dubios la mine, stiind despre ce este vorba, dar nefacand nimic. Am ajuns in clasa. Eram prima. Doar ca un ultima banca de langa banca mea era un baiat. De aceeasi varsta cu noi, inalt, slab, par saten si niste ochelari draguti. M-am asezat in banca.
    -Buna, esti nou? Logic ca e nou....ce intrebari mai pun si eu..
    -Salut, da, sunt nou, am venit de 2 saptamani. Am auzit de tine, si de cele intamplate prietenului tau. Imi pare rau.. Se vedea ca era baiat bun. Cel putin la prima vedere. Desena ceva cu un creion minuscul pe ultima foaie a caietului de istorie.
   Dupa un moment de gandire am vorbit.
   -A...da deci stii. In fine nu-i nimic. De unde vii?
   -Din America, New York mai precis. Apropo sunt Holden.
   -De departe vii. Eu sunt Beverly, incantata.
   Am dat mana cu el, era si politicos. Daca Sam era cu noi l-ar fi luat la o gramada de intamplarin
    -Incantat deasemenea.
    -Si cum e in Europa, iti place?
    -Accentul difera. Dar sunt obisnuit cu mutatul. Ma mut de colo-colo  destul de des. In rest e OK.
     -Ma bucur. I-am zambit amabil. Mi-a intors zambetul. Apoi a venit si Eve. Arata putin mai bine. Deja il cunoscuse pe Holden.
    -Salut Holden! Buna Bev!
    -Hei...nu mai avea cearcane dar nici in apele ei nu era.
    -Vad ca v-ati cunoscut deja. Frumos.
    -Da.
   -Sper sa-mi fac multi prieteni aici. Si chiar imi doresc sa-l cunosc intr-o zi cu Sam.
    Atunci eu si Eve ne-am intristat.
   -Oh, scuzati-ma nu stiam am spus ceva gresit.
   -Stii ceva, nu ai spus nimic gresit. Azi dupa ore esti liber?
   -Cred, de ce?
   -Vii cu noi la spital sa-l vezi pe Sam, daca vrei.
    -Ăăăăă....ok.
       Atunci au intrat si ceilalti copii si a inceput ora. Profesoara Lilly Stone mi-a spus ca-i pare rau si tot tacamul.
Am incuviintat, si am asteptat pauza. Fusese cea mai lunga si plictisotoare ora. L-am analizat pe Holden. Isi luase toate notitele, si ridicase mana toata ora, asa da tocilar. A depasit-o chiar si pe Eve la treaba asta.
    In pauza impreuna cu Eve am iesit sa ne plimbam. Defapt sa-l urmarim. Era chiar dragut. Avea parul mediu usor ondulat, purta o geaca verde inchis, bocanci si un tricou cu ceva scris pe el, nu am apucat sa vad ce. Avea pantaloni negri, putin largi. Se dusese undeva dupa un zid si-si aprinsese o tigara. Cu toate ca fuma, nu parea genul. Dupa ce a stat cam cinci minute acolo, s-a indreptat spre scoala. Incepea alta ora.
      Dupa 6 ore de stat la scoala ne-am intalnit langa copacul din parcul de langa scoala.
      -Vrei sa vii?
       -Desigur, de ce nu. Pana la urma sa fim sinceri am auzit ca este de o luna si ceva in coma, nu va suparati va rog dar nu poate rezista la nesfarsit....
       -Asa-i....raspunse Eve, fiind pe ganduri.
       -Da, aprob eu.
       -Ar fi mai bine sa-l tineti in suflet cat mai mult.
        -Da...
        -Sa mergem, zic!
        -Ok.
         Pe drum am vorbit despre scoala si chestii banale. La un moment dat a scotocit prin geaca, si a scos in pachet de tigari.
       -Vreti? Intreaba el politicos, intinzandu-ne una.
       -Eu, adica noi nu fumam asa ca zic pas...
       -Pas si eu, incuviinta Eve.
       -Ok, in regula.
       -Hei, scuzati-ma, spunea Eve, mama are nevoie de mine, nu o sa vin la spital, duceti-va voi, iau un taxi de aici
      -Bine, vorbim mai incolo!

      -Pa pa Evelin!
      -Este Eve!! Eve nu suporta ca cineva sa-i spuna Evelin.
      -Ok....
           Dupa aproximativ 15 minute de mers, am ajuns. Holden s-a aranjat discret inainte de a intra. Am urcat cu liftul pana la etajul 3 apoi am mers un hol lung, pana la ultimul salon. Ne-am oprit in fata usii.
        -O sa fim prieteni buni, a spus el privindu-ma in ochi.
        -Desigur,adica deja suntem prieteni....dap. Era o situatie ciudata.
        -Intram?
        -Haide.
         Am intrat. In salon era doar Sam cu aparatele care-l tineau in viata. Era la fel de palid si fara viata ca acum 3 zile. Era plin de fire si cordoane pe langa el. Pana si in gura avea un tub gros, si in nas pentru oxigen.
      -Holden, el este Sam. Sam, Holden. Saracul Holden statea par langa usa cu ochii atintiti asupra lui.
     -Imi pare nespus de rau...a plecat capul si s-a apropiat. Ne-am asezat pe scaune si am vorbit.
    -Il cunosc pe Sam de la patru ani. Suntem ca doi frati, ne spunem totul. Imi e dor sa ma cicaleasca sau sa-i aud vocea care ma calca pe nervi...atunci am inceput sa bocesc. Holden m-a luat in brate sa ma linisteasca. Nu am stiut cum sa reactionez sincer. Ma blocasem, dar m-am linistit.
    -O sa fie bine, ok? Pare un luptator nu in pierzator. Isi revine. O sa vezi.
    -Peste trei zile este ziua lui face 17 ani. Sper sa-si revina.
    -Trist. Dar sper din toata inima sa-si revina. Eu saptamana viitoare fac tot 17. Sper sa-l invit la petrecere
    -I-ar face placere. Am zambit putin.
       Dupa putin timp, au intrat parinti lui Sam.
         -Buna Beverly!
         -Buna seara, vreau sa va prezint un coleg nou. Este....
         -Sunt Holden. Holden Patt. Incantat. Ma intrerupse el.Facu un gest tare dragut.
        -Si noi suntem incantati tinere.
        -Imi cer sincer regrete pentru fiul dumneavoastra sper sa-si revina cat mai repede cu putinta.
      -Sa te auda Dumnezeu, Holden, a spus mama lui Sammy.
      -Eu o sa-l conduc afara acum pe Holden, am venit mai de mult, si aveam de gand sa plecam. O sa vin maine sa-l vad pe Sam.
    -Bine draga, ne vedem maine. Spor la scoala copii, tineti-ne la curent!
    -La revedere, seara buna! A spus el al naibii de politicos
    -Pa pa! Am spus eu in stilul meu, ce-i drept erau ca si rudele mele ei, asa ca nu faceam matanii  in fata lor.
     Ajunsi jos, i-am multumit ca a venit la spital. Avea niste ochi de un verde superb. Luminile orasului se oglindeau in ochii lui. Pentru un moment am ramas uitandu-ma in ochii lui. El facea acelasi lucru. Atunci parca l-am vazut pe Sam in fata ochiilor iar plin de sange in mijlocul strazii.
      -Cred ca trebuie sa iei un taxi pana acasa Holden.
      -O, da, desigur, inainte de asta ia asta. Mi-a dat un biletel mototolit pe care era scris un numar de telefon, logic, al lui.
      Atunci a oprit in taxi si s-a urcat in el repede. Eu am mers pe jos. Imi placea sa merg pe jos cand aveam chef, ma gandeam la o multime de lucruri, mintea mea era precum un puzzle de 100000 de piese sau un labirint fara iesire. Ma tot gandeam ce s-ar intampla daca Sam nu ar mai fi. Si la Holden. Era nou in oras, prietenos il voiam ca prieten. Dar Sam.....