Înainte sa Cad

v

-Pamantul catre Beverly, esti cu noi? Sam si Eve se uitau la mine ciudat.

-AAAA....da, scuze....nu eram atenta, continuati. Pentru cateva secunde am simtit ca timpul se oprise, totul fusese blocat.

-Fii atenta, Beve, priveai in gol, parea ca dormi cu ochii deschisi.

-Doar ma gandeam...in fine, ce spuneati?

-Sa mergem in padure maine, cand facem seara fetelor.

-Sunteti nebuni?padurea este inconjurata de politisti, poate si de camere de supraveghere acum, vreti sa creada ca noi am facut asta?

-Nici vorba Beve, gasim o scuza ca sa intram acolo, pana la urma de ce sa omoare trei adolescenti doi oameni, mai afes fiind politisti.

-Eu zic nu,pana la urma, Eve e seara fetelor,chiar tu ai zis asta, doar noi, fara Sam.

-Vad ca va incurc fetelor....

-Oh.....Sammy, nu voiam sa spun asta, dar nu am mai facut asta niciodata doar eu cu Eve, si sunt entuziasmata, scuza-ma te rog..

-Nu-i nimic....lasati.....in fine, maine, nu, nu stati maine este ziua voastra, poimaine facem tema cu Romeo si Julieta?

-Hmmm, putem chiar maine, zise Eve, noi seara ne intalnim,nu Beverly?

-Asa-i, o facem, la ce ora spuneti sa ne intalnim?

- 14:30 zic, voi fetelor, in parcul de langa gara.

-Okay, suna bine.

-Imi convine, la 14:30 atunci, in parc. Eu o sa plec acasa acum, se insereaza, Beve, vii cu mine?

-Imediat! inca mai aveam ciocolata calda in cana, am baut-o repede, mi-am luat lucrurile si am coborat treptele scartietoare ale casei lui Sam, si ne-am oprit in bucatarie, unde tatal sau tocmai sosise.

-Salutare copii, Sam, ele sunt prietenele tale?

-Buna ziua....

-Buna ziua!

-Aaaaa, da tata, ele sunt COLEGELE mele de la scoala, Sam era stanjenit, avea obrajii rosii , tocmai plecau, asa ca nu o sa le cunosti prea bine acum. Imediat dupa , Sam ne-a grabit spre usa:

-N-ne mai vedem, pe curand, si asa ne-a inchis usa in nas.

-Hmmmm, ciudat, murmura Eve

-Asa e Sammy, cine stie, la cat ne intalnim maine seara?

-Nu stiu, oricand zici, maine vreau sa fie o zi perfecta, o sa terminam la timp tema cu Romeo si Julieta, vom face seara fetelor, o activitate fara Sam, cum am zis o zi perfecta, Beve.

-Eve, dar acum raspunde-mi sincer, ce ai cu Sam, mereu te comporti ciudat sau rautacios cu el, cand te vad ca-l aprobi cred ca ai febra, esti ciudata

-Este enervant.

-Atat?

-Da!

-Sigur?

-Da!

-Tot ciudata ramai..

-Tu vorbesti?! tu esti aia care nu e atenta, care lesina, care merge cu Sam la bal,care fuge fara urma, si care se poarta ciudat de la o vreme!

-Eve, eu...

-Ce Beverly? ce este? am impresia ca ascunzi ceva de cand am plecat din oras atunci, suntem prietene, trebuie sa-mi spui, ce a fost faza de azi cu padurea?

-Eve, te rog sa vorbim maine seara despre asta, te rog...

-Okay.. dar sa nu mai amani maine, o sa ma supar.

-Iti promit.

Dupa ce am ajuns acasa, am urcat in camera mea, geamurile erau deschise, era frig. Ai mei erau plecati, era pentru singura data cand ramasesem singura acasa, inainte mai ramaneam cu Eve sau cu Sam sau cu vreo matusa sau verisoara, acum eram singura, eram putin speriata, dar nimic nu se putea intampla.
Dupa ce am mancat m-am dus in pat. Ma uitam la televizor, ma tot gandeam la cum ar fi putut muri cei doi. Poate au fost ucisi de cineva, dar de cine?
Semnalul de la televizor era tot mai slab, eram obosita, am adormit.
Tarziu in noapte, fereastra s-a deschis, briza racoroasa a noptii m-a cuprins din plin, m-am ridicat sa inchid fereastra, in curte se vedea ceva, era ceva luminos, parca vrajita, am coborat.

Scarile casei scartaiau mai tare ca niciodata, usa de afara eea deschisa, ma trecut un fior. Langa copacul in care se afla leaganul, era ceva. O lumina albastruie se misca, lua o forma umana, ma apropiam, vantul batea. Ochii cred ca-mi jucau feste, parea ca este Sam, era foarte ciufului, speriat. Apoi era Eve, tot speriata, alerga prin curte. S-a oprit brusc,si s-a sfarmat. A fost straniu, apoi din pamant a iesit o forma ciudata, se auzea ceva, un strigat, o voce subtire care urla, nu puteam sa deduc ce zicea, era ceva foarte stalcit, am tipat si am fugit in casa, scarile erau in flacari iar in fata mea era o groapa. Am facut cativa pasi in spate si am cazut intr-un mare negru, fiecare centimetru cazut imi smulgea piele, simteam ca nu am aer, in jur se auzeau soapte, soapte peste soapte, urlete. Urechiile imi tiuiau. In sus se vedeau Sam si Eve intr-o lumina albastra, radeau. Am strans din ochi, lacrimile se inchegasera pe fata, i-am deschis usor......doar lumina