2.03.2009

83 10 5
                                    

" Totul se invarte, este intuneric in jos este lumina. Cad. Deasupra mea se vad copaci uscati. E frig. Probabil toamna. Incerc sa ma prind de ceva, de orice dar degeaba... Țip sa ma auda cineva dar, doar ciorile de aud...ciorile. Incep sa am halucinatii il.. il vad pe Sam, imi aduce o franghie, dar de ce rade,de ce?! nu, nu pleca te rog!! a plecat,cad, cad, cad, cad. Aerul incepe sa se termine incetul cu incetul. Totul devine o ceata. Se aude vocea mamei incet. Te rog inceteaza! inceteaza... Oare visez? VISEZ!"

Este luni, 2 martie ora 6:40, am avut un cosmar, inca simt ca ma invart. A fost sfasietor sentimentul de cadere, nu mai aveam aer. Sper sa uit repede acest cosmar.

Astazi, la scoala o sa mergem la fabrica de textile din Springville de unde vom vedea un documentar despre moda anilor '40-'90.
Dupa scoala am de gand sa ma intalnesc cu Sam, Eve este plecata din oras astazi, nici la scoala nu o sa vina.

7:15 trebuie sa plec spre scoala. Autobuzul scolii este un adevarat haos. Multa galagie si trebuie sa te obisnuiesti cu primitul de coate sau umeri in fata. Stau mereu cu Sam si Eve pe ultimele locuri din spate. Azi merg singura cu autobuzul. Pe Sam il aduce mama lui. Inca ma gandesc la visul avut sau mai bine cosmarul avut,a parut atat de real, simteam ca eram intr-o cadere continua. De ce nu m- am putut trezi de la inceput?

7:30 acum sunt in curtea scolii il astept pe Sam nerabdatoare sa-i povestesc cosmarul si sa-i cer parerea. Afara este o atmosfera agitata, oare este pentru ca se organizeaza balul scolii deseara?

-Hei hei hei! Ce faci Beverly? Sammy se uita ciudat la mine.

-Hei, te asteptam. Hai sa mergem in clasa.

-OK! wow ai niste cearcane de toata frumusetea, cum ai dormit? vorbea putin ironic pentru o persoana ca el.

-Trebuie sa ti spun ce am visat.

-Ascult.

-Se faceaca eram intr-o padure si am cazut intr-o groapa si cadeam continuu, nu aveam de ce sa ma tin era o cadere care parea asa de reala, mi-am dat seama cu greu ca visez, in jos se vedea o lumina ciudata, si eu nu ajungeam jos doar cadeam. Ce zici?

-Nu ma pricep dar oricum, super visul.

-Super?!

-Glumeam, unde ti-e simtul umorului azi domnisoara?

-In pat. In fine stii cumva de ce este asa de multa lume de la ora asta?

-Balul... Sam s-a schimbat brusc.

-Uitasem.

-Vrei sa mergem? a intrebat uitandu-se in pamant.

-Eve nu este in oras asa ca...

-Beverly!!se aude dintr-o data din capatul celalalt al holului

-Asa ca???spune Sam agitat.

-Ah.. ne vedem in clasa vine Mary - Mary Collins este fata primarului, o "diva" si trebuie sa-i facem toti pe plac. Avem sa facem proiectul la spaniola impreuna si o sa merg la mareata vila Collins-

-Salut Mary, ai gasit acea carte despre istoria Spaniei?

-Despre asta voiam sa vorbim, am gasit-o dar este foarte veche si trebuie sa lucram cu mare grija cu ea. Este bine?

-Da, e bine, abia astept sa il incepem.

-Si eu! Ne mai vedem!

-Da, pa pa!

Chiar nu vreau sa merg la ea acasa, as simti ca toata lumea s-ar uita la mine si nu vreau sa dau ochii cu primarul Collins. Este genul de persoana care te critica in fata. Cred ca inainte sa ies din casa o sa ma puna sa trec prin detectoare de metal ca sa fie sigur ca nu am furat nimic din maiestoasa sa vila.
-Cum a fost discutia cu demonul, Beverly?
-Ai grija cum vorbesti Sammy poate te aude cineva si ajungi la politie pentru ca ai insultat diva din Springville.
-Corect, corect.
In ziua aceea am ras foarte mult cu Sam, Eve ar fi geloasa de-a dreptul.
20:20 afara ploua mohorat. Totul este "decolorat". Prea plictisitor. Ma gandesc ca este balul, as vrea sa merg dar cu cine... Atunci telefonul imi suna:
-Alo, Beverly!
-Salut, Sammy de ce ai sunat?
-Pai...stii tu vreau sa te intreb ceva.
-Oh ok, ascult.
-Ããããããã..........
-La " ãããã.." nu pot raspunde Sam.
-Ok ok ok o fac acum....acum
-Intrebi? Devine ciudat
-Pai... Stii ca este balul scolii in seara asta, da?
-Da am vorbit astazi despre el putin
-Vrei sa vii cu mine?
-Ãããããã....pai..nu stiu ce sa zic...-in acel moment cred ca eram ca o rosie-
-Oh....ok atunci...ne vedem maine...
- SAM!
-Beverly?
-O sa vin cu tine!
-Serios??!
-Daa. La 22:00 ne intalnim la locul secret, ok?
-Normal!!
-pa pa
-pa!!
In mai putin de doua ore si merg la bal...cu Sam, pentru un moment dat am uitat de cosmar si alte probleme, o sa ma duc! Dar mai intai...cu ce ma imbrac?
22:15 il vad pe Sam in fata locului nostru, era chiar foarte chipes, recunosc (nu o sa mai spun asta in viata mea)
-Hei...
-Hei! Arati uimitor, in sensul bun al cuvantului.
-Uimitor este deja sensul bun a cuvantului nu mai trebuie sa o zici.
-M-am pierdut si eu.... Mergem?
-De acord

22:30 am intrat in sala de sport a scolii. Totul era decorat in culorile toamnei. Frumos. Lumea se distra pe cinste: dansa, vorbea, radea, manca. Majoritatea imortalizau momentul. Ma simteam putin "inghesuita" din cauza lui Sam care se uita cu coada ochiului la mine.

-Deci...vrei sa bei ceva? o intrebare atat de previzibila...

-Da, chiar vreau. Serios, doar asta am putut sa scot pe gura in acel moment.

-OK, am fugit

Deodata am simtit iar sentimentul acela de cadere. Eram speriata, inima imi batea tare iar o ceata a aparut dintr-o data. Era exact ca in vis! ca.. in VIS! Pamantul imi fuge se sub picioare...si..si toata lumea se holbeaza la mine. Trebuie sa ies de aici acum! Intreaga sala se invartea, aerul se termina ma sufocam. Am iesit repede afara, dar intuneric, s-a facut liniste, am cazut.....

-Beverly! Beverly! revino-ti, te rog, Beverly! auzeam totul incet, acum numai cadeam, din contra simteam ca plutesc, dar o mana m-a ridicat, mi-am revenit. Langa mine era Sam cu profesorul Evans. O avalansa de intrebari a cazut asupra mea. Iarasi s-a facut liniste....

Înainte sa CadWhere stories live. Discover now